Se topesc columbii către bolți de sare,

Legănând văzduhul soarelui rănit;…

fără aer au rămas și azi însetatele silabe

curenții lor nu mai fac dragoste cu…

                                                        „precum într-o peșteră unde stropii ieșind prin pereți…

ea vedea în oglindă

o pasăre cu zbor de ceară

puțin ruj roșu, te rog, să contrasteze

cu hainele unui om care vrea să fie nimeni

se ferea cu mâinile ca un orb speriat…

sunt zile în care simt

că n-o mai pot lua de la capăt că nu mai e timp

atunci fac ordine în lucruri în manuscrise în suflet

cine a creat viața a pus și…

Ce nebunie de timp,

secunde prea lungi

și zilele scurte,

își cerne povestea

pe colile rupte.

Galbene frunze

se-așează-n…

Paradox gratuit

ceea ce ne aseamănă face diferența

toți bănuiesc însă altceva…

dimineața

îmi mai desprind

un strat de iluzii

de pe gene

ca și cum visele sau urmele lor

s-ar putea atât de simplu spăla

cu sarea din…

Petalele florilor ce se ofilesc acum

emană atât de multă vară,

soare și parfum,

adăpostind esența rară

a acelui anotimp!

Mă plimb printre frunze…

Un strop de păsări dalbe zbura spre infinit, …

Vom mai avea vreodată timp

Să mai fim oameni pe pământ

Când viața-i doar un…

Din cerul gonit, din fructul oprit,

Pe-o rază umblând, eram ca și când,

Aruncați de sus, trezeam un apus,

Și-n altare noi, așteptam în…

Când răutatea îşi înfige dinţii

În lutul plămădit de Savaot,

Nu Îl mai iei pe postul de pilot

Al propriului destin; îţi vinzi şi sfinţii.

Bonomul vesel se…

Cu fața către pod, așa,

De cauți bine-n acel loc

Altfel, nu vei găsi deloc,

Că se ascunde, cum făcea,

Când pere din mălai fura,

cum să îți spui io…

Motto: „Lumea nu e a celor care pot, ci a celor care vor.”

– Johann Wolfgang von…

Cum lunecă văzduhul curgând pe crinoline,

Și albe flori de apă în cercuri se desfac,

E-o vreme ce miroase a mine și a tine,

Cu-aromă de gutuie și plânset de…

Motto:  „Nebunia: să faci același lucru în mod repetat

și să aștepți rezultate diferite.”

– Albert…

Rădăcina atârna dintotdeauna pe colțul casei părăsite

Ghearele îi cojeau varul de pe glezne

Își arunca urechi suitoare

de grinzile vântului

care suspendau acoperișul

pe inima…

Închid ochii

și îmi văd nemurirea 

la o pleoapă distanță.

Înșir emoții, frustrări,

linii de așteptare ale uitării,

până aud trompeta…

Bombardat de toate minunile lumii

sătul să tot audă ești comoara mea

și-a împachetat…