sâmbăta 

până noaptea târziu

vârcolaci îmbrăcați în…

Dacă lacrima ar fi fost prima şi nu cuvântul,

de-ar fi ştiut să zboare, să-şi facă blând cărare printre sânii feciorelnici,

precum râul printre stânci,

Dacă ar fi învăţat să…

Caligrafii purtate larg de val

Își scriu imensitatea dinspre zare

Cu dulci cerneluri înmuiate-n sare.

Spumate slove se răsfrâng pe…

Vântu-și irosește vlaga pe lascivele câmpii,…

Ni s-a şters contractul, încă n-am uitat,

Îmi aduc aminte că l-ai încălcat.

Doar o semnătură se mai vede vag,

O privesc zâmbind, cu acelaşi drag.

Dacă, totuşi,…

Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă,

Sperând să-naintez mai mult de-un cot

În trupul cald al verbului, să-not

Spre locul unde seva lui mă cheamă.

Înjgheb umil…

îmi creez tacticos o altă identitate,

un eu superior, desăvârșit,

căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,

începând cu oglinda din…

Te-am aşteptat o vreme la cafea,

Am tot băut câte puţin din ea,

Pe fundul ceştii să-mi citesc destinul,

În zaţul ei să mi se-nece chinul.

Şi-am pus în fiecare…

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici chiar o oră,

Măcar  atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri…

Stau la fereastra odăii întunecoase,

prin geam desluşesc o umbră,

apoi, tot mai clar, silueta unei fetiţe.

Îmi dau seama că sunt eu.

Port anii copilăriei mele…

Străbate zări, le spintecă hotarul,

Pieptiș le sparge-n cioburi, ca furtuna,

Când s-a aprins în umbra serii luna,

Să-i guste, din fărașul ceții,…

Ca pe-o glugă de coceni

desfacă-i de Cotroceni

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Iubeşte-mă în gând, ca altădată

Şi lasă-mă acolo câteodată,

Când stelele la vise te mai cheamă,

Să pot să îţi şoptesc: "nu-ţi fie teamă".

Iubeşte-mă în taină,…

eşti greu de desenat

mi-a spus cândva un pictor

care voia să-mi facă portretul

ai linii complicate

bombănea încruntat

până la…

Singurătatea-i crin la butonieră

A mai rămas doar un ecou din tine

Când năvălesc dulci amintiri. Puține,

Aduse de-o corabie cu velă…



Ai încercat să-mi vinzi o…

Prin oraşul labirintic

Fără scări la fruntea lunii

Oamenii încă visează

Gloria trecut-a lumii

Şi îşi face fiecare

Străzi pe care merge-n…

despre tristețe nu poți scrie decât din interiorul ei și din ea nu ai nicio șansă să scapi, ca s-o înțelegi trebuie mai întâi să fii cuprins de ea dar în acel…

Mi-i surată vie

din copilărie

și de atunci mă-ngână

oglinda nebună,

desenându-mi chipul,

măsurându-mi timpul.

Iată, dintr-odată,

oglinda-mi…

gândul meu devenit cuvânt

apoi sânge

apoi suflet pătat de…

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind și le ascult pe toate! –…