Ca orice utopie citadela binelui absolut

are toate porțile ferecate

pe câmpul de luptă din jur te…

Norii cad în depărtare

pe-un amurg cu stele coapte;…

Flămânzi de patimi și-alunecoși prin doruri

Ca zbenguirea arcușului pe strună,

Stăpânii lumii, robiți de dulci amoruri,

Își leagă pașii, îi rup…

timpul rătăcește secundele în spirele trecutului

risipite pe criptă lacrimi de dor au adormit

și în razele nopții tăcerea îți smulge ultimele cuvinte



”ține-mă de mână ” ai…

Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă,

rămasă fără voie pe culmea unui deal,…

mă plimb pe alei încremenite

număr petale căzute în faţa timpului

câteva raze

desenează umbre paşilor tăi

tăcerea şuieră prelung

ca într-un tren…

Dacă lacrima ar fi fost prima şi nu cuvântul,

de-ar fi ştiut să zboare, să-şi facă blând cărare printre sânii feciorelnici,

precum râul printre stânci,

Dacă ar fi învăţat să…

pânza pământului

e turnată în fier

topit

de lava mamei Gaia

coapsele ei

zdrobite de Timp

încălzesc natura

și ploaia

doboară…

sâmbăta 

până noaptea târziu

vârcolaci îmbrăcați în…

pleci...

şi uite cum pleci stând pe loc

un pas ţi-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță uşor

către zbor

clipa ne-apasă în…

Silabisind

am învățat a spune mama

și-o repetăm ades

când dăm de greu,

dar o…

Caligrafii purtate larg de val

Își scriu imensitatea dinspre zare

Cu dulci cerneluri înmuiate-n sare.

Spumate slove se răsfrâng pe…

Vântu-și irosește vlaga pe lascivele câmpii,…

Cioplesc cu dalta-n litere de-aramă,

Sperând să-naintez mai mult de-un cot

În trupul cald al verbului, să-not

Spre locul unde seva lui mă cheamă.

Înjgheb umil…

nu mă interesează cuvintele de adio nici faptul că moartea

oprește

la semafor

îmi vin idei despre cum ar trebui să-ți țin capul pe spate 

probabil

așa fac…

îmi creez tacticos o altă identitate,

un eu superior, desăvârșit,

căruia îi confesez toate slăbiciunile mele,

începând cu oglinda din…

Străbate zări, le spintecă hotarul,

Pieptiș le sparge-n cioburi, ca furtuna,

Când s-a aprins în umbra serii luna,

Să-i guste, din fărașul ceții,…

Pe-o aripă de vis, în prag de seară,

iubiri trădate se întorc pe rând           …

Tragic este că nu pot

Să-ţi dau din anotimpul meu

Nici chiar o oră,

Măcar  atât,

Câteva secunde

Să le ştiu picurate în final

Cât încă ochii noştri…

Stau la fereastra odăii întunecoase,

prin geam desluşesc o umbră,

apoi, tot mai clar, silueta unei fetiţe.

Îmi dau seama că sunt eu.

Port anii copilăriei mele…

de-aici până la târgu jiu numai munți îmi spunea tata

cu limbă de moarte 

dragostea nu mă lăsa să respir

la opt ani o vecină mi-a dat țuică cât nu știam eu că…