De ce-aş muia în călimară pana,

Când slova mi-e umilă şi necoaptă?!

Înaripat e cugetul ce-aşteaptă

Silabelor să le panseze rana.

Ţii vara-n…

E toamnă în lacrimi și-n rouă,

În frunze ce zac pe trotuare,

Se pitulă vântul prin scuare,

În noi amintirile plouă.

Se-mparte trecutul în două,

Cu vise…

Se adună nori ruginii

 la orizontul răsăritului

 de secol a l mileniului trei;

disperarea și prigoana

cer adăpost sub acoperișul

omeniei și milei…

puneai somnul pe note erai adorabil în cămașa de luni

știam că noaptea îți va fi oaspete

dar n-aș fi crezut că o duci pe brațe în turn

să-i arăți lumea cu zdreliturile mele de…

lasă noaptea asta las-o să plece

nu vezi că respiră ca o căprioară pierdută în troiene

are un ochi negru și unul albastru

poate se va rătăci în somn

ori lasă-mi-o la un…

abia au adormit insomniile

balansate de molatice unduiri ale sufletului meu hoinar

atât de tandru risipit în ceaţă

apatică veghe

acoperită de pâcla roiurilor de fluturi…

I.

Iazul nemişcat –

Spre soarele fierbinte 

Sprintul de broască

II.

Ploaie de vară –

Griul cerului opac

Peste nuferi…

În suflet, florile ce tac,

Chiar fără glas, parcă suspină,

Prinzând în carne rădăcină,

Transcend al inimii iatac.

Se-mbracă liniștea în…

De n-aş avea curbura Carpaţilor în spate

şi pe sprâncene luna de nu mi-ar pune masca

aş da c-o bormaşină trei găuri în…

e noapte târziu peste Bucureşti

străzile sunt ca sufletul meu flămând

şiroind dorinţele adolescenţilor salcâmi

în jurul întâmplărilor neîntâmplate

uneori…

nu întotdeauna amintirea unei femei

se leagă negreșit de triumfurile sale vinovate

nu între iluzii e lumina apusului

efectul unei răni obișnuite cu umbra negustorilor…

o femeie sare din tren la fiecare două minute moartea cântă ceva despre un fluture evadat din azil un centenar a fost depistat fericit ministrul şi-a dat demisia ministra şi-a…

''Iubite, din Cântarea Cântărilor, ți-s roaba!

N-ascunzi sub borangicuri frumseți de lună plină,…

Plecarea ta a sechestrat în închisoarea nopţii

ultimul greiere al oraşului;

stins, tot mai stins, scrijeleşte liniştea de catifea.

Mirosul castanilor îmi anulează

ultima…

caut trupul copacilor încercuiţi de umerii goi

tăcerea aceasta irumpă, primăvara când surâsul tău

înflorea pe crengi de cireşi

adulmecat şi mângâiat de ursitoarele…

înjurături mi-au rămas (de la tata)

primordiale ce-i drept

şi acelea lipite de timpanul urechii stângi

pe care un orelist practicant…

Și-n apă-Ți este focul, nu-n curcubeu vezi fumul?

Doar mințile chiorâște Îți cântăresc tăciunii,…