Când neguri calea îi aţin,

Îşi  poartă codru’ pasu'-i lin

În greu suspin.

Se duce  vara-n treaba ei,

Purtând stindard parfum de…

Atunci, apele înspumate îşi opreau respiraţia.

Ceva pâine şi câţiva peşti; parabolele nu prea ţin de foame.

Înţelegem atât cât pădurile desfrunzite…

Îmi picură ploaia pe gânduri,

până se dizolvă cuvintele și ajung șoapte,

murmur,  să pot să aleg literele

 și să compun versul…

scorbura cu două uși e mândră

să-i cumperi zăvoare

dar eu nu știu să decodez nervuri de smoală

nici să mituiesc rătăcirile

pentru a face tobogane din punți

cu…

În hâde culte-și strânge realitatea snobii,

pleiade-ntregi de trântori cu-orgoliul desfrânat,

sub straiul rugăciunii dosesc ades oprobii,

se-nchină…

Țara-de-Foc

se numește dorul acela.

 …

Brațele mele se ridică spre cămașa albă a cerului,

sub care se conturează zâmbetul mamei

învăluită în năframa cu îngeri.

Îmi pune un sărut pe linia vieții.

Din el învăț…

te-aş urma în semn de iubire…

disperările mele

se zbat ca nişte lilieci prinși într-o fantă de lumină

se cuibăresc sub coaste

şi aşteaptă să fie avortate cu urlete…

Abrupt

Drum abrupt, nedrept de abrupt,

înțeleptul îl ocolește,

poetul nu este un înțelept,

smârcuri pustii exprimă plictisul,

astfel se rup prietenii,

legături de…

câți trandafiri peste rădăcinile răsucite pe drum

și ce arșiță își desface pânza lângă casa noastră

mamă

albinele au pornit să roiască aproape de cer

unde e tata să le…

mă voi pierde în tine torent de lumină

rafale de scântei invadează adâncul

stabilesc coordonate cu precizie platonică

dau contur zborului

dezlănțuiri senine murmur incandescent…

au năpustit câteva morţi în mine…

miroase a moarte blândă

toată această întâmplare

dintre noi

uneori îmi acopăr ochii cu un voal negru

ca atunci când acoperi oglinda unui mort

alteori îmi…

mi-ai ars veșmintele inimii 

acum îmbracă-le tu 

erau fără cusur 

aceeași măsură 

cu dragostea 



ploaia s-a strecurat în mine 

nepăsătoare …

între morți și între vii

toate sunt mai sus cu două suflete

întunericul drămuieste lumina

iar cerul își paște caii în gura nopții

îngerii dorm când noi trezim iarba…

sunetele verii sapă poteci înspre râu

dorm în vizuini bursuci multumiti pe iluzii

cine sapă la umbra unui pom în floare

când timpul mă zvârle din șa ?

din aluni se scurg…

De unde să luăm aminte?

Sau cel puțin amintul,

viul, argintul…

paznicii împart cărțile un fulger răsucește jocul

lupii adâncurilor gonesc spre lumină

ce sus e trenul de noapte ce sus

și plin de păianjeni

cântecul acesta se frânge…

azvârl cu dorinţe-n marea laptelui…