Motto: Ca să atingi vreodată prin gesturi absolutul,

             (zidind sămânța urii sub brazde de amurg)

             ar trebui să-ți sfârteci în răsărit lăuntrul,

            …

Ieri te iubeam

cu o dureroasă fericire,

azi,…

De unde vii, străine, și cât mai ai de mers,

Ești șoim pe apa lunii ori ori nimb pe univers?

De ce ai vocea stinsă când îmi vorbești de noi?

Azi m-ai…

Strugurii-au visat

că au forma sânilor

ne-ngăduitului heruvic.…

Pseudo-fabule

Dacă pisicile, câinii, caii

Ar scrie poeme, din acelea tari, senzuale,

Nu ar mai scrie nimeni altceva.

Un fulger m-a lovit într-o noapte,

Am scăpat, eu sunt…

Ici,

colo,

vârtejuri în verde oprit…

În Bethel

Iacov mi-a arătat

piatra visului,

ca…

Cuvintele udate de ploaie

curg încet de pe ramuri,

inundă gândul-cetate devenit în mine,

când ți-am arătat cum să…

Discipol al durerii frânte doar în cuvinte dezrobite,

sunt taina ce ţâşneşte-afară prin singularul vis crescut

din muguri albi iubiți de beznă, pe-nguste muchii, ascuțite,…

în căderea dimineţii,

fă ca din mâinile mele să nu curgă nisip

şi nu mă da afară din vise

frumoasa din mine nu are sandale

bea cafeaua cu stele în păr

o latră câinii aroganți ai mahalalei

îi flutură fusta a mare și a vers

toamnele în mine își scutură…

Insistent,  cum e din fire, cucu'-şi strigă al său nume;

Care pasăre măiastră,-asemeni lui, pusă-i pe glume?

De-l întrebi, cu gânduri bune, câtă vreme stă iubitul,

Tace…

m-ai lăsat să tac…

se scurge pe cele două mâini

cerneala simpatică

pasez lentoarea timpului cu un croșeu de stânga

taci cu amurgul între dinți

îmi eliberezi hulubii

improvizația…

Ce toamnă inutilă pândește lângă noi,

Se scutură pe frunze în straie de rugină,

Cu trena prinsă-n stoluri de imprecise ploi        

Mimează revenirea de stranie…

Cum poți iubi?

Cum poți iubi o fantomă, poate nu este o fantomă, este un om, o femeie este un om, o fantă-om, care nu ți-a spus niciodată –dragul meu , nici – te iubesc, deși tu ai…

adunăm leacuri verde-intens

toate cuiburile sunt arse de dor

unde ați mai văzut vetre ca ale voastre

cât cuprinzi cu inima

ați scuturat luna de păienjeni

apoi…

Când neguri calea îi aţin,

Îşi  poartă codru’ pasu'-i lin

În greu suspin.

Se duce  vara-n treaba ei,

Purtând stindard parfum de…

Atunci, apele înspumate îşi opreau respiraţia.

Ceva pâine şi câţiva peşti; parabolele nu prea ţin de foame.

Înţelegem atât cât pădurile desfrunzite…

Îmi picură ploaia pe gânduri,

până se dizolvă cuvintele și ajung șoapte,

murmur,  să pot să aleg literele

 și să compun versul…