vine panicată ambulanța gri -

îngerul de pază sună la urgență -…

poetul intră cu teamă și grabă-n altar

de la jumătatea distanței niciun om să pretindă că știe

diavolul se potrivește cu mantia lui de portar stacojie

respectuos îmi aduc…

uneori picăm în păcat 

și ne înfruptăm din măr 

cu o poftă…

Ascultă cum şopteşte iarba în urma noastră

Şi ne mângâie umbra paşilor

Ce i-au strivit corola de verde a frunţii,

Ascultă vorbele fânului proaspăt…

Moţăilă

– o să mai auziţi de el –

era omu’ de casă a’ lu’ Dănvacă

venea Ignatul

porc şuncălit

şuncălit porc avea Dănvacă

ţinut cu bostan fiert în…

am sperat să nu îmi intri în minte

nu am loc pentru tine și păsările care străbat oceanul

de parcă sinapsele nu ar însemna

mare lucru

mi-am spus

iubirea să fie…

știu cum este să fii tânăr

să-ți neglijezi trupul

vocea interioară și toate lucrurile ce ar vrea să te țină

pe linia de plutire

nu știi cât îmi doresc o…

Vasile, a’ lui Ghirboaţă,

Băiat sărac,

Însă nu atât de sărac încât

Să-i plece mâţa, de Crăciun, de-acasă,

Mi s-a însurat,

Ca în romanele…

trei zile pentru care nu mai pot să suport

felul în care se pun coronițe

peste stările de ebrietate ale lumii



trei feluri deosebite în…

înțeleptul mi-a spus

întreabă cartea destinului

femeia

mă obsedează până la lacrimi

locul în care ar fi trebuit să îmi crească la loc

carnea

sub ramurile…

Prologească reprezintă poemul care deschide volumul La Ghizunie al scriitorului Ion Lazăr da Coza, un volum de prozo-poeme…

urăsc frigul

nu frigul dinaintea morții

frigul după o noapte albă cu pungi sub ochi

și plescăituri

dese

din cauza tutunului

îngălbenesc frunzele în pomi…

chiar dacă vântul îmi va adia numele

va fi o liniște fără aer

printre cuvintele de nespus

îți pot auzi vocea

lunecând spre un fără-apus departe

cred că am uitat

să rup din…

nu știam cine ești și nici unde să te caut

dar trebuia să te găsesc

aveam ceva ce-ți aparținea – câteva clipe din mine

și niște ani

mânată de amintirea…

dacă a doua zi am pune sare

am întrebat-o pe mama în timp ce coaja pomului despre care

îmi spusese să nu-i mănânc frunzele

intrase într-o stare…

şoaptele nopții preţuiesc cât

un castel de nisip inima mea crede în pilda

celor zece fecioare

voi pune un diavol deşirat să umple lămpile cu ulei

din cel nou…

poate cineva îți va spune că sunt nebun

trebuie să-l crezi

nu mai este un secret pentru nimeni

scrie și în lista mea prea lungă de gânduri

unde poți citi

ca într-o…

Își plânge-n frunze parcul dintre școli

Elevii ce-au plecat spre zări senine,

Pinii rămași mai au la subțiori

Dulci amintiri de clipe cu iubire,



Mai cată un copac, gârbov…

nu credeam să cunosc lumea

așa cum dorința mea a crescut pentru ea

mă bucuram că ziua aceasta o să-mi strice puținul bun

moștenit de la cei ce întind…