Ploua tânguit ca și când cerul

s-ar fi spart în abis și-a murit;

Pe mare, în noapte, prin vântul amar,

imense și mute…

de câte ori a trecut prin viața mea de copac

indiferentă anorexică sau plină

urmându-și orbita-destin pavată cu praf de stele

de-atâtea ori…

vino să vezi

ninsoarea încărunțește

aerul

și îmbătrânește

pământul

zapada s-a transformat

din voal

în zbârcituri

vântul…

E frig, și cuiul din țâțână

se zbate ca aripa frântă;

Zăludul vânt, sub țigla mută,

trece ca zerul prin…

Iarnă, drum de seară,

un câine alb, mare, lăţos

şi evident, frumos,

decis a mă-nsoţi

şi ocroti…

Destine rebele,

drumuri paralele,

el un os adulmecând,

iar…

În gol se-aruncă azi privirea mea,

Ca un torent zdrobit de o cascadă

Ori ca un munte în degringoladă,

Pe care-un curcubeu ar acosta.

O nouă, implacabilă…

Sunt momente când gândesc universal,

pentru că frumusețea nu are limbă.

Sunt născut în zodia calului de foc

și ard intens, aprinzându-mă…

iată

soarele a poposit la fereastră

își face loc printre ciocârlii și intră în casă

se așază pe fotoliu

apoi atinge pereții îi stropește cu flori de tot felul

e…

Străbat solar pădurile în muguri

și mă topesc prin murmur de izvor;

Pătrunsă-i inima de albe scorburi,

iar sufletul: o pasăre…

Peste Iaşi, cerul îşi lasă

Zbucimul în fulgi lunatici

Şi-n lumina zdrenţuroasă

Pare-un zbor de fluturi jalnici.



Nimeni nu vede soborul

Rătăcit în toiul nopţii,…

Haiku (LXVIII)

Iarbă fragedă…

Un punct comun cândva, iubirea,

a-ngemănat două destine –

un Tu de-un cromatism aparte,

un Eu pierdut printre ruine.

Eu – doar amurgul vieții-n…

Vieru-ngroapă

Într-un pământ cu humus

Butaş de viţă…

Sunt femeia frumoasă

care îmbracă deseori diminețile

în cuvinte ușor curbate,

cu împletiri tainice, deschizând mirări,

rostind poveștile care îmbujorează…

E liniște și pe pământ și în străfunduri,

și totuși e-atâta zbatere 

în rădăcini și-n seva plantei răsărite,

că soarele…

Dispar din lumea asta virtuală,

umblând desculț prin grâie înverzite

ca un libert al urbei părăsite,

ce se retrage în viața vegetală.

Pășesc în lumea…

Plouă pe Istru cu lacrimi de zei, 

miroase a mâluri carnea de zmei,

răcoarea-i fior pe umerii goi,

pădurea ascunde chip de strigoi;

Și plouă mocnit pe…

să bată vântul vântul

aducând mirosul nomad

al libertății țigănești

nepotcovite niciodată

ce galopează nebună fără opreliști

prin colbul…