bătrânul cânta la pian într-o lacrimă

agățată de coada ochiului meu

cânta fără să îi pese de

viața trăită cândva

lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada…

PSALMUL TRISTEȚILOR DE GRÂU

Cărarea către templu prin slovă nu Te pierde,

Profeticul seminței prin văl parcă-ntristează,

Deși-nserat mă-ntunec, știu că Tu chemi prin…

Fie și preț de o fulgerare

Nu spune vorbe mari...…

sub fruntea mea pustiul

cuvintele se simt amare în gură

palmele îmi înfloresc țurțuri și ceață

iar pielea îmi atârnă de zici că sunt petice de aer

fluturând ca nişte…

că alunița corai (cum o definești tu)

poate să stârnească atâta vâlvă

mai ales că a trecut neobservată

era cea mai infimă pată

nimeni nu i-a…

în turla bisericii

pasărea-zgomot

rupe din aerul dimineţii

fâşii de amintire

pe piatra cu flori

bărbatul cu ochii izvoare

îşi ţine sufletul în palme

ca pe o…

N-am să uit vara în care am adăpostit pirații mei de gânduri,

așa am aflat că întunericul e doar un punct adormit pe cer,

iar apa vie izvorăște din brațele unui înger,

am…

eşti una dintre rarele făpturi de aer

care nu trece de tot prin mine

rămâne la fiecare întâlnire

pe buze sau

pe cărările din palme

puţin din…

sonet

Când înadins  lumina se răsfiră,

Iar ochiul zăbovește a mirare,

Adulmeci oful risipit pe liră,

Încorsetat în semne…

Nu m-ai lăsat să plec niciodată. Nici să rămân,

nici să aștept.

Undeva, o casă de piatră

avea temelie

pe umărul drept.

Nu m-ai lăsat să iubesc…

Strânge-mă în brațe, Toamnă, 

Să mă satur de răcoare    

Și de buzele-ți jilave       

Ce au gust de prună coaptă   …

SPERANŢA…

peticesc pielea nopţii

cu câteva flori de nu-mă-uita

din copaie arunc împreună cu apa

şi copilul de rouă

trag ziua ce urmează pe cap

ca pe un fes de…

Nu, tu nu obosești! Doar te odihnești lângă fântâni.

Prin sufletul tău trec însetați cu gânduri senine

și cocori care promit că nu vor zgâria lumina de astăzi.

Se aud cerbii…

Un fermier, muncind cu trudă,…

Duceam o viaţă de nomad…

din mine ar putea curge cuvinte

precum o Niagară

s-ar aşterne încet

ca mierea

şi în joacă ar îmblânzi pământul

te-ai putea înfăşura în ele

frig să nu-ţi mai fie…

despre ochii albaștri

în care am naufragiat de bună voie

până ce pielea mi-a devenit fină

ca lemnul plutitor

despre femeia ce s-a vopsit

în culorile…

am început să lupt

contra evidenței

voi fi contra

acestui torent scabros

numit lume virtuală,

o lume a moralității incerte,

a pasiunilor ilicite

ascunse…

Toamnă fără ciocârlii

 (prozopoem dedicație)…