Mă duc să mor puțin de sărbători

Să nu mai știu de trista nuditate

A violinelor  rămase și uitate

În târguri vechi din țara cu viori

Mă reconstitui pe…

Te-am căutat prin ani rămași departe

Și câte întâmplări s-or fi topit, 

Câte păduri de noi s-au desfrunzit 

Prin timpul nemilos ce ne…

m-aș fi țesut

cearșaf mov

într-un alcov

rafinat,

dar ce poate fi

mai acoperitor

decât sângele

coagulat

peste rană?...

doamna mea,

din…

Aprinde focul în cămin! Pădurea

Trosnește din încheieturi, bătrână.

(Cum urlă-n gânduri lupi flămânzi!)

Am să-ți aduc tămâie, mir și smirnă

Și dacă-n suflet îți e…

Când simţi că totul este irosire,

Că punctul final pare orbul far,

Podurile nu mai au balustrade

Şi visele se termină

În prăbuşiri…

e liniște

liniște ca-ntr-o serenadă 

târzie

tăcerea se desface în fâșii

peste o mare 

ce-și înghite ecourile

și care nu mai e de mult 

marea…

Mâinile acestea poartă mângâierea

Razelor de soare ninse pe câmpie,

Urmele de râuri scurse din durerea

Spicelor de aur ce-au rodit pe glie.



Mâinile acestea duc cu…

Vreau candela ispitei să îmi revărs pe pleoape,

Vreau cuta din sprâncene s-o disipez în râs.

Vreau gura să-ți apropii între tăceri și șoapte

Și-n lava de…

Un abur gros se răzima pe ape,

iar gârlițe* pe iaz se-ncăibărau*;…

Într-o zi, pe înserat,

Din senin s-a apucat,

Vântul toamnei să adie

Nostalgii să reînvie.



Câte-o frunză-mbătrânită

Și de vreme scorojită,

Pică din uscate…

Braţele mele nu se iubesc –

stau întinse şi nemişcate

ca la sperietorile de ciori.

Par umplute, brownian, cu antifotoni pulsatili,

vechi de-o eternitate,…

S-a înserat în podul cu-amintiri,

S-a înserat în gândurile mele

E noapte chiar, în viața dintre ele.

Și goală-i tolba mea de fericiri.

Mai sunt încă…

Făcut-am legământ cu tine, toamnă,

Să port în păr culoarea-ți ruginie,

Cadouri să-mi oferi, cu dărnicie,

Iar gingășia ta, frumoasă doamnă,

A mea să fie.

Cercei…

Râde frunza. Parcă-mi cere haina mea din casa mare

Ca să-mbrace, cu ea, cerul, înainte de furtună.

În urechi își pune dopuri din popasul cu sfidare

Și, pe ochi, își trage…

Îmi ies din trup acum, a câta oară?

S-ajung la cel care m-a definit,

La îngerul cel alb cu chipul însorit…

Când se deschid ferestre către lume,

În limpezimi de-oglindă vesperală,

Mă însoțesc cu-aroma ei florală,

Ce îmi străpunge-a pieptului…

 îmi place fata asta

 vrea să mă ducă la ţară

 dar pe mine greierii mă scot din sărite

 stăm pe maidanul unde ard frunze

 nicio casă prin apropiere

 balansoare…