mai știi rochia mea mov, cu crini

o purtam prin anii-aceia mici, fără vini?

mi-e-un dor nebun de ea…

ascunsesem în tiv, îmbrățișările tale de catifea

și-n talie,-n cordon…

Ieşirea din frunză

e doar transformarea omizii

în aripă

nici un merit care să mă apese

doar verdele

şi undeva deasupra

un fluture

fluviul meu este verde…

M-am născut să te-ntâlnesc pe tine

aşa mi s-a spus la naştere

vei găsi şi vei iubi una sau mai multe femei,

vei învăţa să plângi şi chiar să tipi în somn

liniştea trebuie…

nu recunosc în vene

bătăile aripilor diafane

pereţii camerei

în care s-a scris iubirea

au ars până la temelii



soarta…

pe pieptul meu cresc morminte

 fără piatra la căpătâi 

 ca niște pântece tumefiate tăinuiesc în ele  

 toți pruncii…

Se despletise o cascadă

Sub ochii mei, întrebători.

Veneau prăpăstii să o vadă,

O pajişte râdea cu flori.

Creşteau poteci pe stânci de lună,

Lumina-n…

 …

Să nu te pierd şi sufletul mi-aş da…

Nu mă certa,

mai lasă-mă s-aprind o țigară

știi bine că plecarea ta, în piept iar o să mă doară

la fel, și noaptea aceasta

căzută pe-obrazul ce-ți poartă …

trupul s-a ofilit

de prea multele trădări

mugurii înțelepciunii

au devenit țepi

sfâșie mentalul colectiv…

ne-am aliniat ca două planete

 oamenii de știință ar spune că asta ar fi

 ceva de genul…

ȚINÂNDU-MĂ DE MÂNĂ

* Violettei Petre *

să conserv taina nemișcarea propriul ax resoarbe

cobor cu golgota pe umeri…

lasă-ţi lutul să odihnească

în palmele celui dintâi

care te-a modelat

ţi-a pus in mișcare sângele

cu atingeri tandre

Amely

te-am visat

cum mă iubeai…

                              Fiicei mele, La multi ani!



pe locul unde te-ai prins

aerul strigă tot mai duios

fremătarea Celui de Sus



este destul să…

privește niarne*

cum se frământă norii

stârnind vijelii

dincolo  de ei

cerul…

încotro te îndrepți…

Inspira adânc

simţindu-şi stomacul

strâns de nelinişte

în răcoarea serii

tremurând

ca scuturat de friguri

în tensiunea…

sonet 12- al damnaţiunii

Port drept cruce cuvânt îndelung căutat

doar cu ochi larg închişi, de la pietre furat

şi ce simplu ar fi să mă lepăd de el

să-i dau drumul pe…

îmi vine să trăiesc

la fiecare aniversare

a câte unui veac

de singurătate

nu poţi scăpa

decât cu sufletul amputat

la marginea oraşului

îngeri…

am închis în mine toate lacrimile

ca să mă uit

până la sfârşitul veacurilor

să nu mai visez cer

umbrele clandestine

tot ale pământului sunt.