iată

soarele a poposit la fereastră

își face loc printre ciocârlii și intră în casă

se așază pe fotoliu

apoi atinge pereții îi stropește cu flori de tot felul

e…

Străbat solar pădurile în muguri

și mă topesc prin murmur de izvor;

Pătrunsă-i inima de albe scorburi,

iar sufletul: o pasăre…

În gol se-aruncă azi privirea mea,

Ca un torent zdrobit de o cascadă

Ori ca un munte în degringoladă,

Pe care-un curcubeu ar acosta.

O nouă, implacabilă…

lumea smulge

zâmbetul meu forțat

se rostogleste

prin tristeți planificate

suferința

în suflet golul se umple

ucigându-mi dorința

de zei

uite-i cum se…

Peste Iaşi, cerul îşi lasă

Zbucimul în fulgi lunatici

Şi-n lumina zdrenţuroasă

Pare-un zbor de fluturi jalnici.



Nimeni nu vede soborul

Rătăcit în toiul nopţii,…

(după George Topârceanu –

Catrene improvizate)

 …

Tată, nu ai mai rămas să culegi 

anotimpurile mustind de viață

să-mi…

am atâtea flori

mi-e trupul o câmpie

si inima raiul

unde fetele aleargă desculțe

îmbătate cu dragoste

brațele două cărări

te învață

atingerea mea

aici nu…

Iarnă, drum de seară,

un câine alb, mare, lăţos

şi evident, frumos,

decis a mă-nsoţi

şi ocroti…

Destine rebele,

drumuri paralele,

el un os adulmecând,

iar…

mă voi plictisi repede 

răspunse vocea 

nebunii sau înțelepții vor lăsa timpul 

să citească în locul lor 

pe fiecare cută finalul îi cere disperării 

un ceas de…

într-o dimineață

Sfânta Vineri trecea prin sufletul meu

și când te văzu

zise:

cum luminătorii cerului

își…

La marginea fântânii, pe jgheabul ud din scânduri,

Mi te-am visat iubito! Te sprijineai pe gânduri...

Te…

E frig, și cuiul din țâțână

se zbate ca aripa frântă;

Zăludul vânt, sub țigla mută,

trece ca zerul prin…

s-a mai dus o săptămână,

nu mai suflă nicio pală,

în lighean de vreme bună

doar…

mai adâncă decât oceanul

mai infinită decât cerul

atemporală

nu știe vorbi

roade și inundă

atâta știe

tristețea

fă ceva…

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,

Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,

Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,

Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul…

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie,

Pe unde trec las urme...  pământii

Și te mai chem, din când în când, să vii

Pe-un câmp senin, cu flori de păpădie.

Doar…

Ploua tânguit ca și când cerul

s-ar fi spart în abis și-a murit;

Pe mare, în noapte, prin vântul amar,

imense și mute…

te iubesc

locul în care mă găsești

chiar și atunci când nimeni

nu va mai ști de mine