Cu scâncetul copilului din burtă

m-a înnobilat viața 

în mersul ei…

până ce se face seară...

până ce se face seară și plecăm care-‘ncotro

te rog să închizi fereastra, corbilor lui Allan Poe

să lăsăm…

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc tăcut dintr-un ungher,

parcă…

Mi-am uitat o moarte

În umbra unui cuvânt vineţiu al tãu...

Nu, nu e nevoie sã mi-o înapoiezi!

Poţi s-o eliberezi!

Nu-mi…

iată

un om trece

prin cordul tău



e grăbit



vrea să ia prizonier orizontul…

Se-adună umbrele-n sobor

Și iarna lacrimile-și varsă

Pe-a brazilor corolă arsă

De-atât suspin, de-atâta dor...

Ce trist decor! 

Se-aud cum ning…

lucrurile pe care uit să le fac se răzbună

precum o îmbătare nu de vin ci de ploi liniștite în ape

pentru care aș întoarce spatele lumii, trupului tău

din ce în ce mai…

Poezia a coborât în cetate

mai sunt însă și cârcotași

inima nu se oprește ci bate…

aş fura ca un hoţ bun,

pentru cei fără speranţă,

bucuria de Crăciun

din colindul ce se-nalţă.

aş fura florile dalbe

ca să-mpodobesc o…

Dintre dorurile toate

Ce ne bântuie ființa,

Unu-i cel ce ne străbate

Întru toată conștiința.

Altu-i dorul…

a fost o zi de duminică

din care întreaga ei bucurie și următoarele nu au fost

atât de goale ca atunci când iubirea

abia mergea

pe picioare

inima își făcuse un obicei…

Pân-acum, n-am scris vreo poezie

Care-n versuri să te preamărească.

Am gândit c-ar fi o blasfemie

Față de o Stea Dumnezeiască.

Cutezanță, n-am avut…

ne-ai spus c-avem o țară ca lacrima de dor

și-aud cum vîntu-afară tot urlă prin zăbrele

văd două păsări albe pe-o sârmă stând rebele

și gânguresc la câinii, ce…

Peste vremuri ostenite se aștern zăpezile

Ninge peste zări cernite astupând cărările.

Prin înalturi adumbrite tu îți scrii scrisorile

Pe…

Se lasă-nserarea, iar focul din vatră

pictează cu umbre povești pe tavan,…

Iubește-mă, metresă Euterpe, 

Căci am băut și râd, să te-ntâlnesc! 

Cu tine-n gând poemele nu-s sterpe, 

Nici pântecu-ți nu-mi este…

 de câte ori aud cobor niște scări

 arcuite precum sprâncenele tale

 până în dormitor rămân fără haine

 brațele trase din locul lor

 lucrurile dispar atât de…

În răcoarea dulce-a toamnei

Ce se-așează lent în oase,

Chiar de sub căldura hainei,

Serile sunt mai frumoase.

Stau în prispa-mi, nouă toată 

Și gândul…