În fiecare zi cobor la Eminescu

în fiecare zi mă-nalță Țuțea

România s-a obișnuit cu Vestul…

Uneori simt ochii copacilor

Cum se uită lung în urma ta

Şi clipesc uimiţi

Când le răvăşeşti verdele cu un surâs

Uneori simetria…

Te recunosc, bătrân izvor,

Cu valuri lungi de cositor,

Ai nins acum arginți de Lună

În pletele-ți albe de spumă.

Tu, ce îmi goneai  fricile,

Îmi lepădai…

fă-mă Doamne iarăși tânăr 

fă-mă că nu am astâmpăr 

să-mi număr…

când eram copil

.

îmi imaginam

tot felul de ciudățenii

cum ar fi că puteam să fur cu ochii

așa la propriu

orice priveam și îmi doream

devenea pe…

suntem declarați oameni talentați

în dragoste

închidem un cerc de aer rarefiat

în spatele pereților înalți

de întrebările altora

viața percepe altfel imensa…

se zbat pleoape

grele de mătasea genelor,

a patimilor...

lacrimi agățate de suspine

se preling, scânteind misterios

peste pielea aromată de…

Şi-a scos poetul

viaţa la licitaţie,

într-o amărâtă casă de-amanet din cartier

(de unde bani pentru Christie’s ori Sotheby’s

London?).

Voia să ştie câte…

„Valorezi atât cât te apreciezi.” - citat celebru de  Francois Rabelais

De crezi, de simți... aproape neputințe

când suflul ți se scurge, de nu-l mai poți…

Voi iubi, cândva, din nou,

Va semăna cu tine, poate,

Glasul tău, subtil ecou,

Te regăsesc în tot și-n toate.

Mi-ai fost dor atâtea nopți,

Mi-ai fost dor…

Mi-am reamintit trăirea

plină de soare

a iubirii tale.

Puternică vâltoare!

Din pașii tăi

pe nisipul amintirii mele,

răsărit-au flori.

Mii de…

dacă a doua zi am pune sare

am întrebat-o pe mama în timp ce coaja pomului despre care

îmi spusese să nu-i mănânc frunzele

intrase într-o stare…

nu știam cine ești și nici unde să te caut

dar trebuia să te găsesc

aveam ceva ce-ți aparținea – câteva clipe din mine

și niște ani

mânată de amintirea…

suntem bob de nimic

pus la dospit

a bătut vântul

sufletul apoi

s-a primenit

suntem timp răscolit

prins la cerșit

ochii tăi…

m-am îmbătat 

cu ambrozie

iartă-mă Doamne…

moartea nu mă pândeşte

ca un fur

nu-i nici gardian al risipitelor secunde

al ratărilor al

succeselor veselă

stă la vedere cocoţată adeseori…

se făcea că eram demiurg 

făcusem stelele 

făcusem…

Uneori mi-este teamă

De  cei  ce ating   limite.

In  mersul  fatidic

Spre  crepusculul  dat  de uitare

Ei  află   zidirea  ce  doare

 Cand …

nu credeam să cunosc lumea

așa cum dorința mea a crescut pentru ea

mă bucuram că ziua aceasta o să-mi strice puținul bun

moștenit de la cei ce întind…