Zilele din urmă(III)

[vasile lucian tatar]

Din norii poeziei cad versuri reci și triste,
Peste sculptorii de vise,pictorii de zări ,
Din file prăfuite se nasc gânduri anarhiste,
Speranța omenirii se pierde-n depărtări!

Iluziile false foșnesc ,ne fură gândul
Ne vindem onoarea,cuvântul ,conștiința
Deșeuri și otrăvuri acoperă pământul
Când nu avem natura,dispare și știința!

Dragostea de oameni s-a risipit în bani
Se cumpără iubirea,mai ieftină ca vinul
Desculți,flămânzi pe stradă uitații de orfani
Cerșesc in lumea toată,nu își cunosc destinul!

Se-nvârt printre ruine,să-și caute trecutul
Căutând comoara ,ascunsă în pământ
Cu cât află mai multe,îngroapă începutul
Totul incepe –n viață,la urmă ,în mormânt!

Când cerul se va deschide,îngerii vor canta
Cei plini de bogățiesă văd unde-or pleca?
Ferice de aceea ce se vor bucura
Cu inima curată,săracii vor vedea
Că viața are-o valoare ce nimeni n-o știa!

Autor: Lucian Tatar
26 apr 2016 22:02
Olhao-ALGARVE

[Ana Cîmpeanu]

"Iluzii false"este un pleonasm. Subiectul este o morală socială, mergea fără rimă. Pare mai important mesajul decât versificația. Am văzut ca poezia e din 2016. Acum nu mai scrieți? Vă așteptăm și cu versuri noi.