Vis în cămașă de forță

[gina zaharia]

Sunt un ochi rătăcit în albastru,
mă agăţ ca o frunză de cer,
mistuit de o mie de fluturi,
mă înalţ, mă renasc,
apoi pier.
Uneori sunt fereastra altarului
unde îngerii se topesc în ninsori,
pâlpâind în lumina ispitei,
sunt doar scrum risipit, 
alteori.

Se face seară de dimineaţă, se face amiază,
se face copilărie,
oceanul din noi freamătă-ntruna
o simfonie târzie.
Între cioburi stelare mă pierd;
nu mai e nicăieri nicio zare:
Te-am iubit, te-am iubit,
îţi spun iar,
și îngenunchez într-o nouă trădare.
Străinul din sufletul meu cerşeşte culorile 
arzând ca o torţă,
și-n toate acestea e o bună vestire
a visului
în cămaşă de forţă.

[Valeria Merca]

Simțitor vis...

Am citit cu admirație.

[Ion Lazăr da Coza]

Sentimentală, dar nu dulceagă. 

Superbă.

da Coza

[Sofia Sincă]

Discurs liric cuprins de o ploaie declarativă a iubirii, prin simboluri tensionate și sensibile. Ritmul ajută la suplețea discursului.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

[Nikol MerBreM]

Am văzut şi eu îngeri topiţi în ninsori, mereu mă regăsesc în poeziile acestea :)!

Cu drag,

Nikol

[mircea cocu]

După primele două versuri, am simţit deja dorinţa de a da clic pe " îmi place". Sărut-mâna.