Vis de copil
Am luat lumina
și am cernut-o in vise....
Am visat aripi
și am zburat spre stele...
Am visat albastru
și marea s-a întins la picioarele mele...
M-am cufundat în alb,
în lumină
Pe soare,
două mâini
țineau sus,sus
un copil
*
Cu creionul am desenat
o horă de copii
și un stol de porumbei albi.
Am deșirat o margine de cer
Am pus-o pe un zmeu
și când l-am înălțat
Vântul a dus pretutindeni
visul...
*
Când voi crește mare
voi înălța orașe în soare
voi trimite porumbei albi
și le voi pune în aripioare
ramuri de măslin
*
Orice copil are în palme și în inimă
o stea în care crește
pur și cald
un vis...
Adaugă un comentariu
Mare bucurie pentru mine ca te/am invitat printre poetii adevarati, deja se vede ca ai facut un salt urias! Ti/am spus ca ai talent!
pentru cateva minute sunt si eu un copil...duioasa...
Foarte frumos, Octavia! Sublim vis şi ce bine ar fi să fie împlinit.
Candoarea versurilor, prin simplitatea lor ca visuri copilăreşti, prin inocenţa lor fac să strălucească poemul.
Cu deosebită preţuire, Sofy!
Când voi crește mare
voi înălța orașe în soare
voi trimite porumbei albi
și le voi pune în aripioare
ramuri de măslin
*
Orice copil are în palme și în inimă
o stea în care crește
pur și cald
un vis...
Frumoase şi curate vise ai tu, Octavia! Şi multă poezie în ele. Bravo! Ne bucurăm să fii aici.
Cu drag, Vasilisia da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE