Verde uscat

[gina zaharia]

 

Prin ger străin mi-e rece căutarea

Şi nici nu ştiu ce zi în tine sunt,

Ne-am rătăcit în ceaţă, iar chemarea

S-a destrămat în vechiu-i legământ.

 

Iubitul meu, e-aşa târziu în clipe

Și ce devreme pentru ce-ar fi fost,

În stânci de dor iubirea stă să ţipe

Şi să se frângă-n vreascuri fără rost.

 

Văd parcă o ruletă ce trişează

În seara asta fără de noroc;

Şi-n palma noastră, iată, se aşază

Un fluture cu aripi arse-n foc.

 

Iubitul meu, dă-i aripile noastre,

Gândeşte-te câţi maci au numărat,

Cu ele ar atinge zări albastre

Şi ne-ar găsit în verdele uscat.

[gina zaharia]

Apoi să arzi povestea de lumină,

E presărată cu-n ocean de stele,

Și fiecare poartă-a noastră vină -

Că ne-am născut să rătăcim prin ele:)

Uite că mi-a mai venit ceva urmări prin mine, Lisia:)

Mulțumesc!

[Gabriela Grădinariu]

     Mereu există o aripă cu care să atingi albastrul. O plăcere!

[Vasilisia Lazăr]

Iubitul meu, dă-i aripile noastre,

Gândeşte-te câţi maci au numărat,

Cu ele ar atinge zări albastre

Şi ne-ar găsit în verdele uscat.

SUPERB! Doamne, că frumos mai scrii!