Vavilon

[Anca Tanase]

 

Palizi şi reci       

ne rotim, ne rotim

în burta de fier şi mortar

- leviathan -

 

cuiele cresc aici înlăuntru

iarba, neverde şi cu vârful în jos…

 

ne rotim

şi vorbim, şi vorbim

şi strigăm, şi strigăm

şi nu auzim

viţa tăiată plângând

 

palizi şi reci

ne lovim, ne ciocnim

de pereţii vâscoşi

şi tu de mine

şi eu de tine

şi amândoi de el…

din umeri ne cresc

flori de-ntuneric,

şi meduze de gheaţă…

 

între un secol şi altul

cineva se trezeşte,

se retrage şi tace… pericol, pericol…. oglinda

capătă trup din tăcere… ne-o pune în faţă…

 

leviathanul

pluteşte, pluteşte…

e bine şi cald

în moalele pântec

şi timp pentru somn

şi netimp pentru vise… pericol, pericol…

cel treaz mai visează, visează şi scrie

despre chipul ascuns…

şi vinele lui încă gâlgâie roşu

şi roşii ni-s ochii…

el cântă… el cântă…

mai tare… mai tare…

opriti-l! ne sparge timpanul…

şi cercul lui creşte, se strâmtează al nostru

şi fierul ne strânge…

 

daţi-i iarbă amară şi apă sărată,

să tacă, să tacă …

 

şi noi să dormim…

sunt pernele moi

şi ceasurile, toate, merg îndărăt

către apa primară…

 

nu tace, nu tace…

 

urcaţi-l pe lemn

şi-aruncaţi-l în val… lăsaţi-l

să-şi ia ce doreşte cu el:

pe Rembrandt şi Bach şi pe Shakespeare,

Tristan şi Isolda – iubirea

şi nunta -prin moarte,-n lumină…

să-şi ia, dacă vrea,

nefericirea de-a scrie

şi setea şi foamea de cer – aşijderi o sferă, ceva doar  mai mare…

 

şi noi să trăim…

avem mingi şi păsări de hârtie,

flaşnete, zgârie-nori,

cearşafuri foşnitoare de vâscoză…

nu ne mai batem capul

cu fluturii şi viermii de mătase…

 

aruncaţi-l în val!  nătângul! oare crede

că-ntr-adevăr există

liman fără margini

şi timp resorbit?

 

aruncaţi-l în val!

 

răsuflăm uşuraţi…

am scăpat… am scăpat?

mereu

cineva se trezeşte…

 

[Anca Tanase]

Multumesc dl Ion Lazar da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Repetițiile redau foarte bine mediul angoasant. Poezie vie.

da Coza