Vânător în haita lupilor

[nicolae vaduva]

Cobor în lupii albi, se stinge frunza

şi se dezbracă cerul pe marginea cărării,

îşi ţese pe-amintiri înţepenite pânza

păianjenul de sticlă al uitării.

 

Iar mi se ceartă sângele prin vene

urlându-şi  disperarea în clocoteli cu spume,

hai, vino peste mine şi aşterne

pătura vindecătorilor de lume .

 

Vânător de scâncete  cu viaţă

sub armuri de piele  pe  schelet curat,

vino la mine,  cu lupii prin ceaţă,

într-un clinchet  nevinovat;

 

sparge noaptea regnului de gheaţă

unde îmi cresc dinţii de lup surupat.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Ne pui să pupăm femei frumoase (în cazul cititoarelor - bărbați frumoși) cu muci la nas! Asta faci prin acele ruperi de ritm.

da Coza

[Sofia Sincă]

Primele două strofe sunt atât de frumoase, încât le scuză pe următoarele. Ne transbordează în  iubiri haiducești, într-un spațiu bucolic, romantic, în trăiri intense, unde esenţa frunzelor aduce înălţarea spre alte lumi.

Dar aș reface ultimele două strofe.

ghiaţă - gheață

pe amintiri - pe-amintiri

în clinchet  nevinovat; - în clinchet și zbor nevinovat;

unde îmi cresc dinţii de lup surpat. - dinți haini îmi cresc, de lup surpat.

Și așa, am citit cu plăcere,

Sofy

[Mihaela Suciu]

Să sparg gheața? Ce înseamnă ”surupat”?