Urăsc tăcerea

[Mihai Burlac]

urăsc tăcerea ce mi-o dai
iar noaptea o urăsc din ce în ce mai mult
căci clipa care o-ntâlnesc în calea mea
e un neant
pe dig de întuneric
adâncul căruia-ți ascunde doar fantoma
și-acea dorință: "iar de-a te vedea"

sub ploi uscate îți urăsc tăcerea
și dintre noi distanța o urăsc
e doar un pas
iar zilele se-aruncă de pe fix
când ne-nțelesul tău e ne-nțelesul meu mai mult
și doar culorile mi le întorci
dar transparent mă faci
să nu mai văd

să nu mai simt

să nu ascult

Mick Lorem (Sclipiri #4#)

[Valeria Merca]

Trebuie să recunosc că și  eu „urăsc tăcerea”. :(

Impropriu pare folosit acel pronume relativ „care” în v3. La fel: „ce”, „căruia” - toate în s1. În strofa doi pare frapantă alăturarea celor două cuvinte: „ploi uscate”, să fie un oximoron acolo (ca figură de stil)? Prea multe cuvinte de legătură în s2: „și”, „iar”, „dar”.  De-abia spre final, textul pare să-și revină. 

O revenire pe text ar fi benefică. 

Am citit cu interes.

[Sofia Sincă]

O încercare timidă de poem în vers liber. Dar așa cum ți-am mai spus, ai probleme cu limba română, în afara faptului că aici doar povestești, poezie nu există. Mici încercări de metafore, cele mai multe nereușite.

Căci, care, când - nu sunt termene de folosit în poezie.

"iar de-a te vedea" - ce rost au ghilimele aici, care oricum nu sunt puse corect. Ghilimelele se pun jos la începutul textului și sus la terminarea lui.

ploi uscate- nonsens.

Chris are dreptate: poate fi o traducere greoaie, de undeva...

Semn de trecere,

Sofi

[Chris]

are o formulare tare ciudata textul sau cel putin asa mi se pare mie la ora asta. imi pare ca autorul gandeste, vorbeste (si) in alta limba... pare o traducere in romana, de fapt.

căci clipa care o-ntâlnesc în calea mea - as inlocui "care"cu "ce"- oricum este "pe care"