Unirea

[Monica Pester]

În noaptea marilor emoții,

Din geana ochiului închis,

Noi ne mișcăm precum roboții

De parcă-n suflet ne-au ucis.

N-avem toiag și nici gândirea

Că umerii ni s-au plecat,

Și în pământ ne e privirea,

Obrazul, tot, s-a-ntunecat.

Pierduți în lumea asta largă, 

Fără cârmaci și osteniți,

Credem că timpul o să șteargă,

Și-o să rămână cei meniți.

Dar El ne iartă pentru tot,

Pentru minciună și sfidare,

Și pe tiran și pe netot,

Căci nu există condamnare

Suntem în fața Lui egali,

Ne ducem crucea fiecare,

Am vrea statut de verticali,

Efortul, însă, e prea mare.

Doar dacă ne iertăm și noi,

Și-n suflete plantăm iubire,

Vom fi mereu niște eroi

Ce vor renaște prin unire

[Ada Nemescu]

Hristos a Înviat!

De această dată, rezonez cu versuri luminoase, pline de speranțe, optimiste, cu încredere în Domnul.

Destul cu întunecimi, coșmaruri și alte erezii.. suntem în Săptămâna Luminată!

aDa