Uniți să împletim scut din iubire planetei!

[giurgiu maria]

Veniți voi cei înfrățiți în spirit
să împletim scut
din iubire planetei
să semănăm
Pe cerul patriei noastre comune
florile libertății
păcii și stabilității
curcubeu din valorile noastre străbune
suntem fii Europei Unite
țel împlinit cu sânge tribut și sacrificii comune
după milenii de subjugări de tot felul
obscurantism războaie marginalizări și dictaturi
dați-vă mâinile
dreptul la viață sănătoasă
decentă să-l apărăm
din energia iubirii vâltoare în inimi
manta protectoare patriei mumă comune
să le-adunăm laolaltă
într-un magic indestructibil cristal-energie
să îl opunem mondialei puteri oculte
cu puterea gândurilor curajoase
și forța voinței anihilăm și le dăm angoase
veninul hidrei ce în manipulări psihotice
se ascunde
cei ce vând arme nu vor pace
multinaționale concerne nu vor green energy
nici expansiunea medicinei alternative
otrăvii
sau pentru noi oamenii sănătate
vieți independente și nestresate
fiara aceasta scuipă veninul prin manipulări colective
cu dependențe și constrângeri perfide
alterează aerul ce-l respirăm
cu fantomele nesiguranței crescânde
ne țin în frâu cu chingile fricii
la tot pasul dezastre moarte
cancer și precaritate
în spatele lozincilor mincinoase
nu există respectul pentru viața umană
-veniți veniți
voi frați întru idealuri și suferințe
locuitori ai Europei Unite
să ne dăm mâinile și să înălțăm pod peste cer
să respingem psihoza otrăvii perfide
împletiți-vă voința și iubirea de țară
într-o singură rugăciune a inimilor și viersul
să ne audă întreg Universul
ne simtă iubirea mama Terra
veniți, veniți în valurile unei mări dezlănțuite
pentru a apăra valorile cucerite
suntem oglinzile gândirilor noastre
în noi e și Raiul și Infernul
dușmanii știu și se tem
noi împletim scut din iubire și gânduri arzătoare
mantie din energiile nostre Terrei rănite
vom învinge astfel forța rapacilor
cu suflete negre și împietrite
avizi de bogății nemuncite
și bani cu prețul vieților umane
și de puteri absolute
azi hidra asta
vrea o nouă ordine mondială
pentru zombie cu priviri stinse
executanți docili
tributari nesiguranței anxietăți colective
și o dependență mentală
dezideratele lor pentru controlare totală
creațiile lor
arme de distrugere-n masă
și moarte ce cresc pe ogoare
și-n aerul ce-l respirăm
banca mondială și multinaționalele
-niște infernale mașini de subjugare umană
-răsculați-vă oameni protestați
respingând ordinea lor
noi toți să-i învingem uniți
să-i exilăm în temnițe-adânci
zidite în pustiuri întunecate și reci
să aruncăm cheile
să-i uităm acolo pe veci!

[Ion Lazăr da Coza]

Discurs bun dinspre „verzi”, dar unde-i poezia?

da Coza

[Gabriel Cristea]

O manifest împotriva globalizării conștiințelor, împotriva lâncezelii și alienării!

[Mihaela Suciu]

Când preiei idei și bați apa în piuă...

[Valeria Merca]

Intenția este bună, dar  elaborarea destul de modestă, cu repetiții inutile: patriei noastre comune (este pleonasm), sacrificii comune, patriei mumă comune (patriei-mumă). Suntem fiii Europei...

[Sofia Sincă]

Poem manifest. Lung... mult, dar cam insipid, așa cum sunt aproape toate poemele tale. Deși scrii mult, spui puțin.

Iar, versurile din final sunt rostite cu violență... din păcate doar aici există puțin forță:

banca mondială și multinaționalele
-niște infernale mașini de subjugare umană
-răsculați-vă oameni protestați
respingând ordinea lor
noi toți să-i învingem uniți
să-i exilăm în temnițe-adânci
zidite în pustiuri întunecate și reci
să aruncăm cheile
să-i uităm acolo pe veci!

Ce ai cu, banca mondială și multinaționalele,-niște infernale mașini de subjugare umană? de ce numești, mașini de subjugare umană? Te-ai gândit vreodată câte locuri de muncă aduc cu ele? Că și copiii noștri, cei rămași în țară au locuri de muncă bine plătite și că au legături cu țările Europei, că lucrează în limbi străine și se dezvoltă și ei? Ca să nu trebuiască să slujească și ei în țări străine ca menajere și constructori? De ce atâta ură pentru o mână timidă întinsă întru dezvoltarea pe care ne-o oferă țările Europei și nu numai. Noi suntem mici și neputincioși, secătuiți... fără ei nu vom fi nimic. Nu se poate trăi numai din iubire. Iubește și ridică mâinile la cer, vezi ce-ți pică...

Dar, în fine... fiecare cu ideea și putința lui.

Sofi