Un cerşetor citea o carte

[Anca Tanase]

 

Pe o aceeaşi bancă,

într-un acelaşi parc,

un cerşetor citea

mereu, aceeaşi carte… aştepta

ziua în care, din senin, un vifor

să-l poarte către mare

-galop de val,

galop de vânt-;

acolo,

printre cai de mare şi corali

este un templu fără zei, cu poarta larg deschisă

pentru cei trişti şi singuri, care au

drept singură avere, o carte

-nu contează care-.

 

Un clopot răguşit,

lipsit de rost, continuă să anunţe

alunecările-n adânc,

printre culori şi peşti

şi nuferi stranii

ai unui “ev aprins”

în focuri reci.

 

Acolo, cerşetorii,

marinarii,

aventurierii, toţi căutatorii

aşteapta în tăcere

să renască,

spre a citi, mereu,

aceeaşi carte!

[Gabriela Grădinariu]

   Cerșetori , purtând mereu sub braț aceiași carte . Imagine magnifică!O plăcere!

[Chris]

Cu plăcerea lecturii,

[gina zaharia]

și un cititor admiră poemul tău...

[Anca Tanase]

Da, Sofy, constat si eu ca am intrat asa, intr-un soi de etapa a povestilor. Fii/fiti ingaduitori... multumesc! :)

[Sofia Sincă]

Deşi sună a poveste, textul tău are mesaj romantism dulce, melancolic şi apetisant care te face să treci peste acest stil povestit. El s-ar mai putea şlefui prin scoaterea cuvintelor de legătură şi ar deveni foarte interesant.

Mie mi-a plăcut şi aşa...

Sofy