Un anotimp cu ploi

[ica matei]

E primăvară?!

sau doar un anotimp cu ploi,

prin care tot mai des ne rătăcim

prea triști, și uzi, și goi...

și tot mai des, de noi fugim,

pe urme de-amăgire -

mereu fără umbrelă

brodând pe margini de privire,

un rest de lacrimă rebelă.

 

Un anotimp

prin care nu se mai întâmplă,

din timpul cel de ieri

și din zăpezile ce dorm sub tâmplă,

acele netrăite primăveri

când fără vrere

întunecam în ochii tăi culori...

n-a fost doar o părere,

și azi, atât de rău mă dori!

 

Un anotimp

prin care ape ce vroiam să fie albastre

amestecate-s cu tăcere și noroi,

ca și gândurile noastre

cândva curate, cum eram și noi

bătând la porți de zori,

prin visuri de smarald

ce mor cuprinse de vâltori

cu dinți de frig înfipți în trupul lor, odată cald.

 

Plouă,

și tot plouă…

covoare de noroi s-aștern în cale…

aș vrea o primăvară nouă

să-mi înverzească-n trup agale,

toamnele să nu-mi vină

doar flori ‘nainte să-mi răsară

și tu, pe o cărare de lumină,

să-mi vii, din necuprinsuri, iară...

 

Pe drum de seară,

pașii tăi, privirea ta... cată înapoi...

e primăvară,

sau doar un anotimp cu ploi?!

[ica matei]

Gabriela, ma bucur ca ti-a fost si tie adapost.

[ica matei]

Bombonica, ma bucur ca ti-a placut.

multumesc.

[ica matei]

Lisia, iti multumesc.

[ica matei]

da Coza, ai atins punctele nevralgice... :) 

Nici mie nu-mi pareau in regula, dara acum stiu sigur!

Multumesc.

[ica matei]

Gerra, imi bucuri sufletul!

[ica matei]

Se intampla, Iris, din ce in ce mai des...

[ica matei]

Dan, si eu ma bucur sa te intalnesc aici.

Multumesc.

[ica matei]

Multumesc, Chris.

[ica matei]

Sofia, de acolo banuiesc ca mi se trage... :)

Multumesc!

[Gabriela Grădinariu]

   Te-ai adăpostit  în cel mai frumos refugiu : versul tău sensibil , armonios , cald ca o primăvară.