Umbre

[gina zaharia]

Am cotrobăit prin umbre și am văzut proiecția unui timp

în ochii altui timp.

Interesant! Am zăbovit cât să caut linia vieții,

în sufletul unui bătrân. Fiindcă aștepta. De mult aștepta.

Peste el a trecut tinerețea, apoi a venit toamna,

însă buchetul de trandafiri sălbatici pe care-l strângea la piept

cu delicatețe

nu s-a ofilit niciodată.

Mi-a revenit imaginea câinelui

după moartea stăpânului,

și am lăcrimat.

Apoi am văzut iubirea alergând în picioarele goale,

ca o căprioară flămândă,

ca o nălucă doborâtă de fulgere,

ca o statuie vie în culori crude,

ca Dobrogea într-o vară toridă,

ca un fluviu cocoșat de cuvinte,

sau...

poate era doar rătăcirea ultimei nopți de dragoste

din care m-am trezit în brațele tale.

Și nimeni nu l-a întrebat cum va fi iarna aceasta,

nici dacă sfaturile sale urcă pe tronul regelui

aplecat peste mormântul amintirilor,

binecuvântând sosiri și plecări;

zăpezile vin și se duc,

mi-a spus.

Dacă n-ar îngheța izvoarele,

ce-ar mai fi primăvara noastră

de gânduri?!

[Mihaela Popa]

într-adevăr

"ce-ar mai fi primăvara noastră

de gânduri?!"

mă-nclin!

[gina zaharia]

Ana, Sofia, Gabriel, vă mulțumesc!

[gabriel cristea]

Minunat poem!

[Sofia Sincă]

Timp, iubire și înțelepciune. Este privirea sufletului, căutarea binelui prin umbre. Dacă timpul sufletului rămâne neted, gropițele se umplu cu sentimentele umane. Ceea ce rămâne în urma noastră este esenţialul existenței.

zăpezile vin și se duc, - spune înțelepciunea.

Un poem plin de amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile.

Deosebite aprecieri,

Sofi

[Ada Nemescu]

Nu știu dacă am fost prima cititoare, aici... știu doar că am citit cu surprindere, 

titlul anunța altceva, m-am trezit împresurată de un optimism contagios, m-am lăsat transbordată într-o primăvară recunoscută...

nu este cea pe care o purtăm în suflete?

aDa