Umbre

[Cristian Je]

Umbre, pe vârf de stilou
stau cățărate,
le scutur pe foaie,
le iau și le adorm,
le ucid în bătaie,
în bătaia acestor cuvinte
ce întrupează versuri
(cotloanele durerii)

Pe voi umbre ce vă hrăniți
cu lumina anilor ce au trecut,
apoi cu burțile pline
stați tolănite sub propria eclipsă,
pe voi am să vă leg
de ghiarele tristeții
în labirintul acestui poem
și am să sting lumina...

Poftă bună, beznă!

[Cristian Je]

Vă mulțumesc doamna Gina, doamna Mihaela și domnule Ion pt popas! 

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: În situaţia în care titlul e începutul primului vers, sunt necesare punctele de suspensie. (Vezi O, mamă... M. Eminescu.) 

De scos virgulele. Virgula, ca semn de punctuaţie, poate fi imperativă (se pune obligatoriu), prohibitivă (nu se pune deloc) sau facultativă (la latitudinea celui care scrie). Aici ai de toate.

Place.

da Coza

[Mihaela Popa]

frumos!

[gina zaharia]

Frumos!

[Cristian Je]

Va mulțumesc pt popas și aprecieri! 

[Gabriel Cristea]

Impresionant!

[Valeria Merca]

Frumos! O poezie care solicită (într-un mod plăcut) imaginația cititorului. O căutare de sine rostită răspicat. 

Cu plăcerea lecturii.

[Sofia Sincă]

Autorul încastrându-se în haina sa. Melancolic și trist mereu, veșnic rănit, în mijlocul evenimentelor prin umbra sa, cu declin sufletesc. Dar ce ar fi un poet dacă nu ar fi trist, melancolic?!

Frumos!

Sofi