umblă păsările cu vorba

[Ottilia Ardeleanu]

ţaică
auzişi mătăluţă de-a lu florea
cică o trăsni asară
colo la margine
unde se-mpreună drumurile
căzu furcă din cer
tomite în inima ei
despică salcâmul ăl bătrân
de căzu peste ea şi peste geicu

da cine-ţi zâse

alde buricu
ce-or fi căutat şi ăia noaptea pe câmpuri

da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo
ea cu bărbat falnic în gospodărie
el cu femeia borţoasă aproape de soroc

ei parcă nu-ţi trece prin cap
se iubeau ţaică
se iubeau să nu-i ştie satu
că parcă n-aveau copacii ochi
şi păsările vorbă să o ducă di colo colo
se iubeau de mama focului
de iote muriră de foc
şi jale

da ce ştii tu
că te-a lăsat bărbatu şi
o să mori cu sângurătatea
pe bătătură
hai
la săpat că porumbul se ofileşte la taclale
lui îi trebuie muşuroi şi

acu s-o-nsera

[Ottilia Ardeleanu]

admir şi eu felul în care te transformi după lectura acestor poeme sub care semnez. onorată, dragă Sofy.

[Ottilia Ardeleanu]

aha, deci ştii tu ceva, Gabriela. :)

mulţumesc pentru impresiile de atunci, pentru cele de acum...

[Chris]

Bârfa, bârfă da' alde porumbu' nu-l interesează. Frumos cum plimbă vorba păsările astea :)))

[Sofia Sincă]

Vaaaii ce-mi place! Ador astfel de bârfă, cu tentă de baladă, bocet, poezie populară... dar în fond ea cântă graiul oltenesc şi întâmplările satului, pusă la interferenţa dintre epic şi liric. Te întreci cu Ion da Coza.

Admiraţie deosebită!

Sofy

[Gabriela Grădinariu]

Mă văzui la Celaru, acu' vreo treizeci de ani, pui de moldoveancă minunându-mă de autenticul oltenesc. Acum mă minunez, la fel de sincer, pe un site literar. Felicitări, eşti parte a frumosului oltenesc!