Ultimul bal

[Corneliu Neagu]

Te caut și astăzi prin vagi neuitări,

rămase pe muchii de timp agățate,

când umbrele lor mai ajung uneori

călare pe vânturi de iarnă turbate.

 

Se prind de fereastră în prag de apus,

cu fulgi de zăpadă scăpați din pripoane,

la ora când gândul se-ntoarce sedus

de vechi melodii rătăcind prin saloane.

 

Le simt înlăuntru de parcă-au fost ieri,

mi-aduc amintirile-n suflet grămadă

cu chipuri ascunse sub false plăceri

în dansuri năuce, pe-o  amplă estradă.

 

Săltau în tromboane bemolii pe loc,               

diezii urcau nevăzuți din trompete,

perechi fără nume, cu stil echivoc,

din ochi își făceau jurăminte secrete.

 

Iubiri de o noapte, cu gust infernal,

pluteau peste dansuri cu iz de păcate,

o, Doamne, și astăzi resimt acel bal,

cu lungul său șir de speranțe trădate.

[Corneliu Neagu]

Sunt onorat de acest mesaj, Monica! Sper că nu voi dezamăgi prin ceea ce voi publica mai departe.

[Monica Pester]

Poezia, ca și matematica, fi ea inginereasca, sunt arte. Nu e nimic surprinzător în frumusețea versurilor dvoastră, brodate pe un suflet delicat si profund . Mă bucur când vă citesc.

[Corneliu Neagu]

Un mesaj tulburător prin frumusețe și sinceritate, distinsă colegă de condei - Ada! Poate formația mea primordială, aceea de inginer, să fie explicația versurilor cadențate (ca șiragul de perlele pe gâtul unei doamne distinse!) Mulțumiri alese din toată inima!

[Ada Nemescu]

Ceea ce mie nu-mi reuşeşte, prozodie perfectă! 

Strofele se înşiruiesc precum perlele într-un şirag, cu logică şi farmec.

Rămâne doar să închid ochii, după citire, să văd aievea balul...

felicitări, aDa 

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc, cu cele mai frumoase gânduri, nume frumos de Floare!