pentru a da un nume timpului trecut
este nevoie de un loc fără urme
poate chiar de o toamnă
traversată de strigătul celui mai adânc ecou
dacă aș începe un drum către țara aceasta
umbra lui ar aduna la sfârșit
cântecul unei păsări auzit doar o singură dată
ar fi că o imagine pe ape
mereu aceeași deși apele curg necontenit
nu ne vom obișnui niciodată
să găsim ultimei toamne un nume amar
fiecare timp așa cum vine
este doar o mărturie cât de trecător
dar cât de sigur și cât de ocrotit
crește în noi sufletul celălalt
brațele ne înconjurau
eu te sărutăm sau tu mă sărutai
nu-mi amintesc precis
și cred că nici nu mai conta
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE