Trecut

[Monica Pester]

Deși sunt o maestră  a faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet, momit la un popas.

S-au  perindat lăsându-și amprenta spre citire

în drumul străbătut prin ploi de nechemări,

și mi-au  redus ființa până la amorțire,

tot  numărând sub pernă atâtea amânări.

Când le-am trecut pe toate sub malaxorul minții,

hulpav le mesteca, cu foame de mai mult.

O plantă carnivoră ce-mi cheltuise-arginții

dar care nu se-oprea din veșnicul tumult.

Mă izolez cuminte de spațiul hașurat,

simt că sunt iar Phoenix, născută din cenușă

și părăsesc coșmarul pădurii de bazalt

Închid tabloul negru, zidind-ul cu o  tușă.

[Vasilisia Lazăr]

Monica, ideea e generoasă, dar sunt atât de multe ruperi de ritm... Îți sugerez pentru primele două strofe o variantă, deși nu e foarte bine nici la mine, dar am vrut să-ți las totul neschimbat, însă pe celelalte două le las în sarcina ta. 

Deși sunt o maestră  a faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

cu amânări, sentințe, din colțurile-obscure

ale unui biet suflet, momit la un popas.

S-au  perindat lăsându-și amprenta spre citire

în drumul ce-l făcură prin ploi de nechemări,

și mi-au  redus ființa până la amorțire,

tot numărând sub pernă atâtea amânări.

Typo: zidind-ul