Trecere

[Stanescu Valentin]

Soarele se duce-n mal

pentru-a câta oară ?

Curge timpul inegal

în noi din afară.

 

Luna, dintre alte zări,

cumpăna răstoarnă.

Gândul meu cu întrebări

a-nceput să cearnă.

 

Trece soare, luna iar

taie-n clipa mare

altă seară-n calendar,

dusă spre uitare.

 

Eu la mijloc sunt pământ,

Tatăl meu e soare,

ca o lună dintr-un cânt

Fiul meu răsare.

 

Ziua lumii suntem noi,

vechi trinităţi ce curg:

Fiul meu, Eu mai apoi,

iar Tatăl meu amurg...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Valeria Merca, vă mulțumesc pentru trecerea prin Trecerea mea. Acum treizeci de ani, amurgul unei zile trecea soarele sub orizontul așezat pe malul unui lac… iar gândul meu ȋntrebător cântărea timpul prin care teceam și cel ce trecea prin mine… Așa a apărut acest mugure de poezie care a rămas ancorat ȋn trei puncte de sprijin cosmice Soare, Lună, Pământ… tatăl meu, fiul meu și eu…

[Vasilisia Lazăr]

Trebuie să reveniți asupra textului. Sunt ruperi de ritm și exprimări forțate. 

Răspunsurile la comentarii le scrieți tot aici, sub text, nu într-o altă postare. Am fost nevoită să vă șterg un astfel de răspuns. 

[Valeria Merca]

Îmi pare improprie exprimarea în primul vers: Soarele se duce-n mal. În versurile 2, 3, 4 din ultima strofă ritmul poeziei s-a frânt și se simte acut la citit. Strofele 2, 3, 4 sunt reușite.

Am citit cu interes și plăcere. 

  

[Sofia Sincă]

Scurgerea timpului sub temă ușor religioasă. Destul de bine dozate strofele, deși mai sunt scăpări de ritm, până la ultima care este cea mai defectuoasă. Versurile scurte sunt, uneori, mai greu de construit, decât cele lungi, unde ai mijloc de transmitere a mesajului.

Am citit,

Sofi