Trecând prin toamnă

[constanta popescu]

Pășind cu griji prin toamnă,

strivind păcate, vise, doruri,

amestecând culori răvășite de vânt,

cu gândul plecat la copii,

sau la copiii ce nu i-au lăsat să vină

de teamă, neiubire, sau post.

Tot mai toamnă,

cuvintele îngheață înainte de timp.

Liniște se lasă printre frunze, amintiri,

iubiri alungate, iutate ca o carte

cu fața în jos.

Inutilă zbatere, ciclul repetat tocește nădejdea,

dorinți agonizând prin noi,

neiubitele cuvinte care nu au încăput

în toamnă, crescute

de mult timp, pălesc.

N-am învățat nimic și cât de toamnă ar fi,

repetăm povestea neterminată

atâta vreme când iubirea

nu are anotimp, de galben prelins.

 

 

[gina zaharia]

repetăm povestea neterminată

da!

[bolache alexandru]

Frumos!

[Corina Militaru]

Mi-a plăcut, Constanța! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Aș renunța la virgula din ultimul vers.

Remarc curățenia grafică și ortografică a textului (ai totuși iutate). Deci nu ne-am bătut degeaba capul... :)

Poezia, de-o sinceritate frumoasă, mi-a plăcut.

da Coza

[Sofia Sincă]

Îmi răsună în minte, cam neplăcut atâtea gerunzii, inclusiv în titlul. Sau era bine să fie doar în titlu, ca și concluzie, nu și în primele versuri.

În rest ideea de toamnă este frumoasă, tratată inedit.

iutate - uitate typo.

Am citit cu plăcere!

Sofy