Pășind cu griji prin toamnă,
strivind păcate, vise, doruri,
amestecând culori răvășite de vânt,
cu gândul plecat la copii,
sau la copiii ce nu i-au lăsat să vină
de teamă, neiubire, sau post.
Tot mai toamnă,
cuvintele îngheață înainte de timp.
Liniște se lasă printre frunze, amintiri,
iubiri alungate, iutate ca o carte
cu fața în jos.
Inutilă zbatere, ciclul repetat tocește nădejdea,
dorinți agonizând prin noi,
neiubitele cuvinte care nu au încăput
în toamnă, crescute
de mult timp, pălesc.
N-am învățat nimic și cât de toamnă ar fi,
repetăm povestea neterminată
atâta vreme când iubirea
nu are anotimp, de galben prelins.
Adaugă un comentariu
repetăm povestea neterminată
da!
Frumos!
Mi-a plăcut, Constanța! :)
Aș renunța la virgula din ultimul vers.
Remarc curățenia grafică și ortografică a textului (ai totuși iutate). Deci nu ne-am bătut degeaba capul... :)
Poezia, de-o sinceritate frumoasă, mi-a plăcut.
da Coza
Îmi răsună în minte, cam neplăcut atâtea gerunzii, inclusiv în titlul. Sau era bine să fie doar în titlu, ca și concluzie, nu și în primele versuri.
În rest ideea de toamnă este frumoasă, tratată inedit.
iutate - uitate typo.
Am citit cu plăcere!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE