tramvaiele marasmului

[Simion Cozmescu]

Nu sunt tramvaie pentru clipe şi nemorţi,
doar ceruri sau văgăuni inerte,
capete de linie şi vatmani fără cranii sub chipie,
taximetriste bete în pană de benzină mânate de nevoi,
pensionari mahmuri, pierduţi la loterie, cu ochii vitriolaţi
de blugii adolescentelor la care singurul lucru inteligent este telefonul,
văduve inerte respirând peste ceaslovuri mucegăite,
proletari hăituiţi duhnind a coşmaruri şi copiii care le sunt morminte pentru vise,
toţi şi toate sunt înghesuiţi în aceste tramvaie lăsate de izbelişte
în panta amurgului care a început nemilos de la răsărit.

Afară plutesc gropi care rup planetarele ca pe spaghete,
claxoane matrioska umplu de avorturi sonore
oraşul stigmatizat cu răni şi puroaie verbale,
canalele horcăie înfundate de strigătele mâzgălite pe uşile W.C-urilor publice.
Râd şi, cu urechea lipită de geamul tramvaiului
aud oraşul, ura din el cum dospeşte
fermentând în cavourile viilor numite apartamente.

Simt ploaia pe care se caţără un blestem spre cerul sulfuros-
iederă din betonul turnat proaspăt peste mormântul acestei zile.

[Simion Cozmescu]

da Coza, mulţumesc, Gabriela, scuze, dar pe de altă parte, bucuros că te-am zdruncinat :)

[Gabriela Grădinariu]

Tocmai m-am relaxat la munte, NU VREAU să înţeleg, dar n-am încotro, apreciez!

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie excelentă. Din păcate, exprimă adevărul.

da Coza

[Simion Cozmescu]

Vasilisia, mă bucur că ţi-a plăcut stop-cadrul meu :)

[Vasilisia Lazăr]

Oooo, iată un altfel de stop-cadru peste orașul văzut ca un imens cimitir ori ca o mlaștină perfectă. Mi-a plăcut mult de tot. Mă fascinează orașul cu luminile și umbrele lui.
Reverență,

[Simion Cozmescu]

Oana, mulţumesc de rezonare. Sofia, onorat, plecăciune. Iris, bucuros de trecere şi apreciere.

[Sofia Sincă]

Versuri mixate după un registru propriu, de altfel, în care supravieţuirea este ridicată la rang de artă. Metaforele exprimă sarcasm citadin dus până la vacarm absolut, structurat din amalgamul existenţial. Deşi mi se pare cam mult... pentru puterea supravieţuitorilor,  admir totuşi puterea imaginativă, uimitoare prin construcţie de simboluri. Este ceea ce crează viziunea asupra poetului.

Apreciere, Sofy!

[Simion Cozmescu]

Mulţumesc domnule Ionel! Scuze pentru titlu, a fost o greşeală, din iuţeală de mână şi nebăgare de seamă :)

[Ionel Mony Constantin]

 Aveţi un ansamblu de metafore în această poezie, cu un titlu incert incă, foarte bine adecvat mediului citadin pe care îl descrieţi în culori vitriolante. Poezia place şi şochează în acelaşi timp.