Tracică (repostare)

[gabriel cristea]

Trec fugitiv sălbatice vedenii
prin colțul ochiului zvâcnind ritmat;
Sunt pași nepământeni ce nu ating pământul...

Printre desișuri penumbrele se zbat,
se-aud mici pâlpâiri de-ntemnițate raze
scoțând vlăstarele de corn, răscolitor;
Își răsucesc esența pe adieri de vânturi
spre Soarele-străpunge-cu-sulița-un-nor.
Cu ochiul aurit, din mărginimi de codru,
stăpânitoarea Bendis privește spre câmpii
și își cabrează arcul nemărginind întinsul
- în vânt vibrează coarda, sub timpuri arămii.

Prin ierburile nalte strunește caii Rhesus*
- zăpezile montane n-au puritatea lor -,
năvalnice copite smulgând în urmă vântul
își poart-argintu-n coamă spre porți de Ilion...

Notă*
Rhesus a fost, conform Iliadei, fiul lui Eioneus, un rege legendar trac care a participat la războiul troian de partea Ilionului.(Troiei)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia, de apreciere și observații! Tu știi că dobrogenii nu sunt supărăcioși, mai ales eu, când un(o) prieten(ă) își spune sincer părerea! De fapt, mulți își pierd busola și devin trufași, dacă nu-i mai altoiești din când în când, pe drept, cu jordia criticii. Eu mă feresc nu de jordii, ci de trufie! 

[gabriel cristea]

Dane, mulțumesc pentru starea ta de înviorare pe care o emiți precum un pulsar. :) Sunt convins că în poezie nu există desăvârșire, tot timpul însă trebuie să cauți să te autodepășești, să cauți noi sensuri, să mergi pe căi nebătătorite și să fii tu însuți. Poezia este un organism viu, cu vertebre, mușchi și vase capilare... 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihai Katin! Firește, genul acesta de poezie trebui reactivat, nu  doar din considerentul insolitului, ci mai ales pentru a retrezi  misterul, imaginația, fecundul în lirica de azi. Câmpiile acestui gen sunt vaste, iar unele așteaptă încă să fie descoperite! 

[gabriel cristea]

Domnule Gheorghe Pârlea, mulțumesc de apreciere! Într-adevăr, prefer lecturile cu temă istorică, mitologică, poate și datorită faptului că regăsesc în ele misterul, fantasticul unor lumi demult apuse, cu ritualuri, obiceiuri și gândiri transcendente, profunde. Omul modern a pierdut acea comuniune cu Natura, a uitat să viseze mai departe de propriul ego, a sacrificat tradiții și culturi străvechi pe altarul unui fals progres care distruge umanul din noi, înlocuindu-l cu un experiment cibernetic.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Floare Arbore! 

[Vasilisia Lazăr]

Mereu aflu lucruri din poeziile tale, Gabi. Ca să nu mai spun că și masa personală de cuvinte crește. :)) Frumos și interesant ca întotdeauna! Ești o enciclopedie pe această temă.

Parcă nu-mi sună bine Sunt pași nepământeni ce nu ating pământul... Sau poate am eu o problemă acum, ca și mărginimi / nemărginind  care-s prea apropiate. Dar e posibil să fi dorit în mod special să fie așa. Dacă greșesc, știu că ești băiat bun și-ai să mă ierți. 

Cu drag întotdeauna!

[petrut dan]

Este un poem în genul cu care ne-ai obișnuit, lucrat, prelucrat, nimic la voia întâmplării. Gabi, să-i lași și un pic de omenesc în el, perfecțiunea nu este atributul nostru, iar unii ar putea confunda desăvârșirea cu artificialul! Rămân la părerea mea, apucă-te de treabă, dacă nu ai făcut-o până acum, ceea ce nu m-ar mira, în general, artiștii consumă pentru ceea ce simt, ziua de mâine este un mit pentru ei, știu ce vorbesc că și eu am trecut prin a doua venire!)) Cu prietenie, frate!) Acum m-am cam simțit ca Eugen Ionescu când scria despre Cioran, dar dă-mi voie!))

[Mihai Katin]

Ilion – Troia – Ilium   este  bine  sa  reinviem  in versuri  lumi  de mult  ascunse pasilor  nostri  dar  care  au  in genetica  umana   urme  de netagaduit si  poate  undeva   inca  putem  admira:

stăpânitoarea Bendis privește spre câmpii
și își cabrează arcul nemărginind întinsul
- în vânt vibrează coarda, sub timpuri arămii.

cu  pretuire!

[Gheorghe Pârlea]

E impresionantă abilitatea dvs. poetică, pliată pe crâmpeie din istoria veche, pe faptele unor eroi de legendă. Poemele dvs. de acest gen vă "trădează" și pasiunea pentru un anume gen tematic de lectură. Cu admirație!