Privirea spre zare, în ritmic balans,
desprinsă din conuri de umbră,
aminte-mi aduce de miticul dans
din seara aceea ... prea sumbră.
Cu aripi de vultur crescute-n călcâi
treceam peste praguri de vreme
gustând din parfumul iubirii dintâi
pe care-o cântam în poeme.
Perechi neștiute dansau lângă noi,
visând la eterna iubire,
cu zâmbete ample de vajnici eroi
pătrunși de o falsă uimire.
Priviri pătimașe scăpate din ochi
curgeau prin tăiș de trădare
spre chipuri lascive din alte perechi
cu zeci de secrete amare.
O clipă anostă a fost îndeajuns
să-aducă din hăuri furtuna –
în pașii de dans, pe gându-ți ascuns
sosea ca un vifor minciuna.
Diezii-n trompete urcau în zadar
bemolii trenau în tromboane
un glas din adâncuri șoptea cu amar:
nu-ți face din umbre icoane...!
Adaugă un comentariu
Liliana Popa, mulțumiri pentru popas!
semn de popas
Încă un comentariu care îmi încântă privirea și sufletul, pentru care vă mulțumesc, cu cele mai frumoase gânduri, domnule Valentin Stănescu!
Iluzii am stins fiecare şi flăcări am ars mai apoi...
’’...un glas din adâncuri șoptea cu amar:
nu-ți face din umbre icoane...!’’
uimire uimire uimire de trei ori uimire
cuvinte alese cumnite pe ritmul de vals
ne poartă prin suflet în pârg de iubire
când clipa alege ce-i pur din ce-i fals…
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE