Tornadă și foc

[gina zaharia]

Trecuse de zece. Abia începuse tornada,
se plimba focul prin stejari doborâți,
un zidar desena tone de vise pe sticlă
inventând un record de-așteptare pe stânci.       
În albii de lut, figurine perechi
chicoteau îmblânzirea tornadei pe cer
și parcă cetățile vremii dansau efemer
în clepsidre de ger.

Ce vechi calendare-nchideau vis de ceară,
ce faguri de stări, ce cuburi de gând!
Treceau râuri vrăjite în sete amară
și fiecare avea o torță arzând.
Vorbisem cu pacea să-mi scrie în palmă
atingerea clipei ce-n zori s-a trezit,
o pasăre oarbă prindea peste vreme
un zbor înzecit.

Coborâsem să trec peste maluri cuminți
tornada cu voce de sare,
împletisem o viață la ea, îmi ieșisem din minți
și-o credeam mai degrabă
o stea urcătoare!
Păstrez umbra ei într-un gram de cuvânt
mă știe pe nume, mă știe izvor,
zidar pe ruine în pagini de vânt
și-n haină de dor.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Maria!

[Sofia Sincă]

Viziunea cutremurată de simţirea eului poetic răbufneşte printr-o respiraţie adâncă, sub forma unei furtuni de foc.

Șuvoaiele sentimentelor comparate cu fenomene intensificate plutesc prin magia cadrului liric, în spaţiu şi timp.

vis de ceară, - visul de ceară dă mai bine.

Vrajă, vrajă și emoție poetică.

Cu deosebită admirație,

Sofy

[giurgiu maria]

Foarte frumos! Prețuire!