de fiecare dată când am masa plină
aud strigătele prizonierilor
din lagărele sovietice.
rugile lor
îmi cuprind trupul
și timp de câteva secunde
rămân nemișcat.
mă gândesc la Dumnezeu
cum hrănise flămânzii
cu cinci pâini și doi pești
rămânând coșuri pline cu firimituri.
când vom învăța să adunăm
toate firimiturile lumii
acestă durere se va-ndepărta
tot mai mult.
Adaugă un comentariu
pătrunzător
Da, adevărat. Din punct de vedere liric însă adevărul l-am văzut în: rugile lor îmi cuprind trupul.
Vă mulțumesc mult!
Frământări, întrebări, poem bun.
Când şi dacă... Simplu şi, totuşi, profund.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE