toamnă

[Ella Blue]

 iubite

 grăbește-te

 trebuie să adunăm culori

 se anunță o iarnă albă

 ne vor lipsi 

  frunzele

 și crudul firului  de iarbă

 prea încăpățânat

 să învețe 

 numărătoarea inversă

 cămara noastră e goală

 voi face provizii

 de culori

 pentru zile

 albe

 și nopți

 lungi

 tu

 doar iubește-mă

[Ella Blue]

Multumiri pentru semnul de lectura! Aveti dreptate, d-le da Coza, voi modifica!

[Ion Lazăr da Coza]

vitaminele ridiculizează/minimalizează/duce în derizoriu acest frumos/tandru discurs poetic! Apoi acest ăluia e o pietricică în pantof.

Place.

da Coza

[Angi Cristea]

Tema poeziei este iubirea autumnală, care îi transformă pe cei doi îndrăgostiţi în nişte  termite ce adună temeinic culori pentru anotimpul alb, o frumoasă metaforă a senectuţii şi a finalului poveştii de iubire.Dar aş obiecta.Spui:,,iubite, trebuie să adunăm culori", apoi te răzgândeşti:,,voi face provizii, tu doar iubeşte-mă".Păi unde este soliaritatea de cuplu? Glumesc, dar prea suntem numai noi conştiincioase.

[Sofia Sincă]

Interesant! Numești textul toamnă și vorbești mai mult de iarnă... :)) Însă, desigur proviziile se fac toamna. Mesajul surprinzător. Toamna are multe fețe, a inspirat pe toți poeții. Fiecare a scris măcar o poezie cu toamna. A ta este deosebită.

Sofy