Taci

[Mick Lorem]

taci

te rog nu anunța

vreo știre c-ai putea pleca

de-o fi

s-adoarmă vestea-n drum

o veșnicie

două

sau mai mult

taci

fă-mi liniștea decor

să visăm în palma unui dor

pe rând sau amândoi

c-un suflet pentru doi

pierduți în ploi

taci

descoase ne-ntrerupt

cu tremurânde buze un sărut

și-ncet

sub cer de lună clar

aprinde-mi foamea iar

și iar

taci

fă-mi clipa infinit

pân' dezbracă ochii ce-au privit

noaptea prin pelur

corpul tău contur

ți-l fur

Mick Lorem (Senzație #20#)

[Vasilisia Lazăr]

Nici una dintre strofe nu respectă ritmul. Se schimbpă mereu. Ideea ar fi, dar mă împpiedic în ritm. Iar dacă ar fi să o cânte cineva, tot s-ar împiedica.

[Valeria Merca]

Îmi place cum curg strofele 1 și 3.  În s2 ritmul se schimbă, începând cu:

fă-mi liniștea decor

să visăm în palma unui dor, iar la ultima în aceste versuri:

pân' dezbracă ochii ce-au privit

noaptea prin pelur

corpul tău contur. Mi-ar fi plăcut să se păstreze ritmul peste tot.

Strofele 2 și 4 le-aș reface.

Am citit cu plăcere.

[Sofia Sincă]

Care este refrenul aici? Și dacă e atât de evident, de ce scrii în paranteze?

Iar, dacă scrii pentru a fi pus pe muzică, aici la noi, rămâne doar textul și noi îl luăm ca atare.

Sofi

[Mick Lorem]

Lipsa unei voci și lipsa melodiei reduc aceste versuri la doar o poezioară. E just. (evident că refrenul există)

Cu respect,

Mick Lorem

[Sofia Sincă]

O poezioară drăguță. Te lungești. Mai bine două, trei strofe maxim și mai concentrate. Ultima strofă este cea mai banală. Și încearcă să scoți acea tentă de rimă care mai mult încurcă. Nu e nici clară, nici corectă, iar în prima strofă nu există. Deci, nu ești nici în căruță, nici în teleguță.

Dar am citit cu plăcere,

Sofi