Tăcerile din strigăt
Tăcerea ta e moartea mea în sunet.
Tot sufletul e-un plâns fără ecou.
Rabdă-n zadar un fulger fără tunet
Iar ploaia e-un suspin făr-un răspuns.
Se stinge-un vis - ninsoare în tăcere.
Uitarea e infernul ce-a pătruns
Ființa toată-n veacul de durere
Şi-n strigătul rămas fără ecou.
Dar cine poate şti că din tăcere
Se va aprinde flacăra din nou?
Mă vei chema din nou cu-o mângâiere.
Şi-om fi din nou ecou lângă ecou.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Octombrie 5, 2019 la 1:58pm
-
Demersul e interesant!
-
Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Octombrie 4, 2019 la 12:08am
-
Fără ecou, pentru mine.
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Octombrie 4, 2019 la 12:04am
-
Construcția are logică și e interesantă, dar nu avantajează poezia.
Îmi place titlul.
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Septembrie 30, 2019 la 11:31pm
-
Autorul și-a recitit poezia? Nu cred.
da Coza
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Septembrie 30, 2019 la 7:29pm
-
Poate modul în care ați conceput acest text (aici fac referire la rimele din s1 și s2 și schimbarea ritmului în strofa 1, versul 3), conferă poeziei o tentă de rigiditate. Dar poate fi doar părerea mea. Apreciez tonul optimist din ultima strofă, reușită, de altfel.
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE