Tăcătură

[Vasile Ionac]

Eu te-aș fi putut chema să rămâi,
dar atunci îmi lipseau cuvintele
pe care azi, la căpătâi,
mi le așez, precum ulucile,
să delimiteze timpul prezent
de timpul absent.

eu, deși nu te zăresc, te mai știu
pe surâsul acela de bun sosit,
care mi-a deschis ochii a infinit
pe când nu știam că există târziu.

lacrima cea de bucurie
și sânii ușor curgători,
mi-au rămas într-un vis poezie
și în amurg, muguri de zori;
nu mă mai leg de ce-ar fi fost să fie,
când mă ning de-ntomnate ninsori…

mă bucur că știu și că ești
chiar mai încolo de orice putință;
chiar necunoscuți în această ființă,
eu îți voi spune povești
pe care n-o să le citești
pentru că nu îți sunt de trebuință.

eu te-aș mai putea chema, dar un timp
ne-a trecut ființele a rugină
printre piesele de schimb,
departe de vină.

[bolache alexandru]

Versuri frumoase pentru iubirea care există acolo undeva mai încolo de orice putință.

[Mihaela Roxana Boboc]

Eu te-aș fi putut chema să rămâi,
dar atunci îmi lipseau cuvintele
pe care azi, la căpătâi,
mi le așez, precum ulucile,
să delimiteze timpul prezent
de timpul absent.

Frumoase versuri! O comparaţie inedită!

[Corina Militaru]

O încântare! :)

[Angi Cristea]

Pornind de la titlul se observă o ușoară ironie.Tăcătură/făcătură.Se insistă pe recurența pronumelui personal eu pentru a subiectiviza deliberat poemul și a evidenția diferența irenconciliabilă dintre cele două spirite.Finalul dezvăluie ludicitatea sarcastică a textului :,,eu te-aș mai putea chema, dar un timp
ne-a trecut ființele a rugină
printre piesele de schimb,
departe de vină."

[Ion Lazăr da Coza]

Încântare!

da Coza

[gina zaharia]

Tăcătura ta e zicere cu foc!

îți voi spune povești
pe care n-o să le citești
pentru că nu îți sunt de trebuință

Dar ecoul niciodată nu ruginește!

Prețuire!

[Sofia Sincă]

Prin existenţa unui fir de timp, regretul trecerii acestuia, cel care șterge multe, lasă urme pe vârste şi amintiri subţiri. O existenţă prin urme, prin poezie și dorul chemării.

Vers cursiv cu o rimă aproape imperceptibilă, dar care aduce o muzicalitate ușoară ca într-o simfonie pianisimă. Titlul nu-mi place. Și mai ales, nu se găsește în DEX. De ce nu Tăcere?...

Apreciere.

Sofy