Suntem o fântână (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Oh, suntem o fântână cu cumpănă.

Şi ce nedreptate s-a produs şi când

Nu ştiu.

 

Prin apa ce-o adun în mine

– Atât de tăcut –

În întuneric privesc.

Din când în când cobori cu ciutura

Dorul să mi-l furi

Şi nu te-nduri

Tu liniştea să-mi laşi să crească,

Să văd şi eu apus şi răsărit de soare.

15 februarie - 15 mai (2020) – trei luni de când scriitorul Ion Lazăr da Coza, fondatorul acestui site, a plecat intempestiv, în urma unui atac cerebral, la Cer. Dumnezeu să te odihnească în pace, Ioane! Prietenii încă te așteaptă. 

(foto: autorul)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

[Chris]

da, îl așteptăm... :(((

[Dorina Cracană]

:(((

[Valeria Merca]

Dureros de frumos!

Admirație!

[Mihaela Suciu]

Va rămâne o fântână nesecată!

[Sofia Sincă]

Dumnezeu să-i odihnească sufletul și trupul lui Ion, cel ce ne-a fost prieten, învățător, frate (cel puțin pentru mine), în același timp. Cel ce știa totul sau aproape totul despre literatură și care împărtășea cu noi, mereu spontan, uimindu-ne.

Modul inteligent de cucerire prin sinceritate și putere creativă, aduceau creațiilor sale personalitate veritabilă și originalitate permanentă, fie în poezie, fie în proză. Nu se credea cel mai tare sau cel mai mare. Se bucura de orice premiu câștigat, deși eu uneori spumegam de mânie, considerând că nu este pus la locul pe care-l merita.

Lupta cu mediocritatea într-un stil calm și ajuta chiar și atunci când nu spera la ceea ce-și propusese.

Așa era Ion...

Cu plecăciune,

Sofi