Suntem doi acrobați...

[Camelia Ardelean]

Suntem doi acrobați din fulgi de stele,

Înlănțuiți pe rugul din cuvânt,

Am slobozit o iarnă din atele,

Cu primăvara facem legământ.

 

Am renăscut cu tine în artere,

Mi-e versu-n pârg sub soarele de mai,

Rănite ploi pe vaste emisfere

S-au risipit. Ni-e visul noul strai...

 

Reînflorim în tril de ciocârlie,

Prin fantezii cu iz de liliac,

Am retezat din raze o felie

Și-am încropit la univers capac.

 

Ni-e sclavă luna cu al ei luceafăr,

Cristalul nopții mi-l așezi în păr;

Dintre ruine, asfințitul teafăr

L-am preschimbat în dalbe flori de măr.

 

Pe strapontina sorții ni-e simțirea,

În echilibru între sud și nord,

Un Cupidon ivit de nicăirea

A iscălit cu amândoi acord.

 

Suntem doi acrobați fără de teamă –

Atipic zbor pe margine de vânt,

Ne suspendăm himerele pe lamă,

Dar ni-e iubirea cel mai scump descânt...

 

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Vechea ta meteahnă - te întinzi la palavre. 

da Coza