Sunt . . .

[Monica Pester]

Sunt ziua ce cade dintr-o simplă petală

Mi-e dor de adâncul ce-mi crește fluid

Închid orizontul cu prima sepală

Și-ncep să renunț la chenarul rigid

Sunt floarea albastră născută în zori

Și gândul fugar ce pășește șoptit

Sunt sufletul amplu în zeci de culori

Cu sunet de orgă abia amintit

Când plouă sunt viforul cel subțirel

Ce spintecă norul în mici recviemuri

Mă joc cu sentințele în chip rebel

Și nu sunt respinsă de vremuri

Refuz vijelia ce-mi lasă în suflet

Amestec de lavă cu foc  indecis

Sunt reușita din inimă-n cuget

Și mă adap din întregul eres

Și când revin pe pământ cu putere

Să-mi aflu cărarea, să știu cine sunt

Erup din albastru și-mi mântui strigarea

Sunt a Creției- Sursă, Cuvânt 

[Monica Pester]

Mulțumesc tuturor pentru atenția acordată. Ma înclin !

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Probleme cu prozodia, în special cu rima. Cel puțin la ultimele două strofe...

[Corneliu Neagu]

O poezie reușită, emoționantă, pe care am citit-o cu plăcere!

[Floare Arbore]

excepțional poem dar eu l-aș fi numit- mirabilă metamorfoză. sincere felicitări