Sub fantasme înflorite...

[Camelia Ardelean]

Sub fantasme înflorite într-un falnic univers,

Am țesut, din nestemate, o atavică Lactee,

Cu apusuri erodate de un astru nou, imers –

Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.

 

Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni,

Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file,

Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni,

Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.

 

(Când tăcerea ți-e prinosul pentru zei abrutizați,

Nu au cum să-mbobocească iarăși mugurii speranței,

Nu putem, cu veșnicia, să redevenim confrați,

Suntem, în continuare, victimele aroganței!)

 

Sub fantasme înflorite, necuprinsul mi-e amic,

Îmi pătrunde, prin tenebre, o felie de lumină,

Ca o aceră, pe aripi, universul îmi ridic,

Degustând, cu lăcomie, porția de-adrenalină...

[Mihaela Popa]

semn de admirație

[Ion Lazăr da Coza]

humă-mpovărate > humă,-mpovărate 

Suntem, în continuare, victimele aroganței! > Suntem, iată,-n continuare, victimele aroganței!  

Citind, m-am găsit pe câmpia poeziei. 

da Coza

[chindea maria elena]

Știi că și eu ador lumina și adrenalina Camelia, dar acest vers mi-e mi se pare lipit forțat. Stângaci și disonant de restul: „Suntem, în continuare, victimele aroganței!” Cred că poți pune ideea într-o formă mult mai armonioasă! Ai în tolbă destule săgeți........................ 

[Sofia Sincă]

Frumos ai împletit povestea cu trăirea și cu simțirea. Elemente colorate și muzicale îndreaptă gândul spre zbor și emoție.

Felicitări!

Sofy

[Valeria Merca]

Avem nevoie, din când în când, de o porție de adrenalină. Important e să profităm de ocazie, Camelia!

O poezie reușită.

Drag popasul.