Sub bolți născătoare de stele

[Gabriel Cristea]

Umbre de carnasiere flămânde
năluceau circular în jurul focului.
O cupolă palidă pulsa viața, 
ca o membrană vie și subțire 
peste chipuri de piatră.
Femei incandescente
topeau la sânuri făpturi de ceară.
Duhurile nopții așteptau, salivând, 
cea din urmă lingere de lemn a flăcării. 
Aerul mirosea a tăiș de silex,
iar o șuviță de fum alb, ca un tendon retezat,
vălurea imensitatea glacială.
Bolți căzătoare de stele se prăvăleau moale,
albăstrind lacuri pietrificate.
Zori sângerau sub colți de gheață,
și umbre de carnasiere sătule,

plecau să alăpteze pui dormind circular
sub bolți născătoare de stele.

[Ion Lazăr da Coza]

pietricate???

Lumea în timpul glaciaţiei. Like.

da Coza

[Sofia Sincă]

Proză... proză, dorință de epatare.

Vrei să impresionezi. Și eu vreau să fiu impresionată, dar tu doar descrii. Unde este ceea ce trebuie să simțim din această lume a ta hiperbolizată? Până la urmă este urma unui film horor sau de jocuri pe calculator.

Am reținut, doar:

Duhurile nopții așteptau, salivând, 
cea din urmă lingere de lemn a flăcării. 

Dar mai așteaptă păreri.

Sofi

[Mihaela Suciu]

Uau!