Noi suntem timpu-ți

[Gabriel Cristea]

Departe de lumea ca un scarabeu,
mă urc pe o costișă înstelată;
M-așez pe iarba albăstrie și fluidă - curgându-se în cer
mă duce și pe mine, dar nu ca trup,
ca unduiri de vise...

Plutesc cu ochii-nchiși,
și totuși văd prin ochiul minții,
cum mă trezesc înconjurat în templul de-andezit
de albi călugări și ninsoare.
,,Ce dumnezei îmi sunteți voi?'', îngaim speriat spre răsărit,
iar unul dintre ei, cel mai bătrân, îmi zice:
,,Suntem doar fire de nisip căzute-n părul tău, străine,
noi suntem timpu-ți care s-a sfârșit!''

[Camelia Ardelean]

Gabriel, nu este obligatoriu ca lectorii unei poezii să "vadă" exact ceea ce a gândit poetul! :-) Oamenii sunt diferiţi între ei, la fel şi percepţiile! Eu am spus unde m-a dus (scarabeul) cu gândul, nu am susţinut că la asta te-ai fi gândit şi tu! Îmi păstrez (şi) cealaltă opinie: exprimarea "iarba curgându-se" nu este corectă gramatical, dar tu faci cum vrei, e poezia ta! :-) Cu prietenie,

[Gabriel Cristea]

Doamnă Camelia Ardelean, fiecare se scurge pe limba lui. :)  ,,Lumea ca un scarabeu'' se referă la altceva, nicidecum la mitologia egipteană... Mulțumesc pentru nota discordantă!

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc, Mihaela Popa! :)

[Camelia Ardelean]

Nu vreau să fac notă discordantă, însă mie nu prea îmi place cum sună "timPU-ŢI", l-aş fi înlocuit cu "timpul tău" sau cu "noi îţi suntem timpul care s-a sfârşit" (e doar chestiune de percepţie, desigur)! :-)  În versul 3 lipseşte un "s" - "scurgându-se în cer"! "Curgându-se" nu este corect, eventual "curgând"! Deci una din cele 2 variante! Scarabeul mă duce cu gândul la simbolul sacru egiptean, ce denotă puterea de regenerare, renaşterea şi (chiar) nemurirea.  Poezia place!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc tuturor celor ce-au poposit prin iarba albăstrie și fluidă! Am ținut cont de comentarii... Mihaela, nu pari a fi! :)

[Mihaela Suciu]

sub cereala mea foame și timpu-ți care s-a sfârșit - cele două finaluri epatante prin cuvintele îngroșate, mă bulversează - sunt o novice! :)

[Sofia Sincă]

Timpul este intim legat de existența și de sentimentele noastre. Și, întotdeauna am dorit să-l supunem. Dacă am putut sau nu, depinde de fiecare. Voila! Tu l-ai supus în poezia. Ai reușit să-l oprești, să-l domini.

Poemul ne conduce într-o lume altfel, spațiu misterios,  unde valorile depind de poet.

De acord cu Ion da Coza, referitor la v5. Acel praf de stele s-a cam învechit.

În rest, strălucitor!

Sofi

ps. unde este poezia cu câmpia Getică? De ce ai scos-o? Era tare frumoasă.

[Ion Lazăr da Coza]

Interesantă viziune, frumoasă poezie.

Aş renunţa la v5.

da Coza

[gina zaharia]

Frumos finalul, ca o privire peste umăr!