Străini

[Camelia Ardelean]

Azi suntem bieți străini, ciocnind același zid

Cu margini de granit, nou zugrăvit în humă,

Avem același vis cu gust alcaloid

Și-același orizont, redus la o cutumă.

 

Nu mai putem spera, deși avem un țel,

În lanțuri lungi de fier se zbate-a noastră vină

De-a fi doar muritori, cazați într-un hotel,

În care cel plecat, nicicând n-o să revină.

 

Privim la cerul Tău c-un zâmbet istovit,

Ne-mpreunăm, umili, iar palmele a rugă.

Deși ne dezrobești, noi tot am zăbovit

În patima stupidei mentalități de slugă.

 

Azi suntem bieți străini, debusolați total,

Ni-e răsăritul orb și-apusu-i o scânteie,

C-un puls țipând grăbit, visăm sacerdotal,

Trăind păcatul Evei, edenica femeie...

 

[Camelia Ardelean]

Domnule IMC, foarte inspirată intervenția dvs.! :-) Mulțumesc!! Am ales varianta edenica, deși ideea era să găsesc un cuvânt care să sugereze faptul că Eva era o păcătoasă! Dar frumusețea, de obicei, împinge la păcat, așa că... se potrivește și acesta! Și cealaltă variantă sună bine, numai că e mai potrivită într-o poezie de dragoste, cred eu! Stimă,

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Camelia,

Am citit comentariile anterioare. Îţi spun ceva care sper să te ajute!

Un text nu se explică! Dacă ajungi să-l explici înseamnă că textul este ambiguu, confuz etc. Neclar în definitiv! Dacă cititorul nu a interpretat cât de cât mesajul transmis de tine sub forma în care ai dorit să o faci, ei bine, în acest caz textul, fie îl rescrii, fie renunţi la el.

La concluzia asta ajungi după ce urmăreşti comentariile cititorilor. De aici îţi dai seama de factura textului. Nu am văzut niciun poet până acum să-şi însoţească scriitura de explicaţii referitoare la sensuri, epitete etc. Deci n-o mai face! Din reacţia cititorului expusă în comentarii tragi concluzii asupra textului.

Asta este părerea mea!

[Ion Lazăr da Coza]

Năstrușnică poetă...

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

 Doamna Camelia, dacă îmi permiteţi o sugestie pt versul " năstruşnic" aş  spune:

Trăind păcatul Evei, edenica femeie... eventual având în vedere originea Evei " adamica femeie":))

[Camelia Ardelean]

Doamna Câmpeanu, bucuroasă de popasul dvs., pe care îl așteptam cu nerăbdare! „Zidul“, în viziunea mea, exprimă viața, respectiv problemele, necazurile de care ne ciocnim, nu rareori. Unii ne ciocnim de marginile “zidului”, alții de mijocul lui, dar nimeni nu scapă de el. Multe dintre problemele noastre sunt comune: avem facturi de plătit, de cumpărat alimente, suntem stresați la serviciu, îi pierdem pe cei dragi, suntem trădați sau mințiți etc.

Prin „același vis cu gust alcaloid“ voiam să sugerez faptul că, indiferent de aspirațiile noastre (de asemenea, multe identice: să fim fericiți, să avem succes, să fim iubiți și să iubim etc.), tot rămânem, în general, cu un gust amar, pentru că nu putem realiza absolut tot ceea ce ne dorim (excepțiile sunt puține, dacă sunt, și nu fac decât să confirme regula!). “Gustul alcaloid” exprimă, după mine, cel mai bine ideea de decepție, de aceea l-am ales.

Referitor la năstrușnica, într-adevăr am încercat să găsesc un alt cuvânt mai sugestiv, dar momentan nu am reușit. Mă mai gândesc! Nici acesta nu este, de fapt, greșit, Eva nefiind o femeie comună, ci mama noastră, a omenirii (năstrușnic înseamnă și „care iese din comun; neobișnuit...“).

Referitor la Eva și sacerdoțiu, nu am vrut neapărat să creez o legătură, ci doar să completez că păcatul pe care noi îl trăim (și) astăzi se "datorează" Evei și nu avem cum să uităm acest lucru.

 

[Camelia Ardelean]

Domnule Florea Dan, bucuroasă de popas! Mulțumiri sincere pentru promovare!

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, onorată de popas! Voiam să las cititorul să deducă unde suntem străini, dar o să explic totuși! :-) Mă refeream la faptul că suntem „străini” aici, pe pământ, „turiști“... Unii susțin (în literatura ezoterică, de exemplu) că sufletul există dinaintea corpului fizic, noi fiind, pe Terra, doar în trecere, călători - deci străini - purtând o “cămașă“ (corpul fizic), pe care o vom dezbrăca la “plecare”.

Ultimul vers are un scop bine definit, fiind legat de penultimul, ca o completare a lui: ne visăm (respectiv, ne credem) perfecți, dar, de fapt, suntem niște păcătoși (plecând de la păcatul primordial al Evei și până astăzi). Stimă,

 

[Sofia Sincă]

Poezia este bine scrisă, dar mesajul cam confuz. Unde suntem străini nu se spune, iar ultimul vers nu face parte din această poveste. Poezia are caracter de revoltă, iar finalul este total pe lângă...

Cel puțin eu asta am înțeles.

Sofy