Stai lângă mine, să vorbim

[Anca Tanase]

 

despre balenele ceresti,

despre nimicul obositor,

despre fleacurile fiecărei zile:

găleata cu apă,

coşul cu mere,

lampa pe care o aprindem să ascundă umbra

sunt, toate, semne

ţi le las pe drum

în ele, mă vei regăsi, întreagă.

 

Stai lângă mine, să vorbim

despre grădina pârjolită

pe lângă care am trecut mai ieri,

grădina cu iarbă arsă, având, în centru,

o cruce, şi

pe cruce, un nume: Destiny

data naşterii: Bigbang-ul

data morţii: Acum

- biografia lui Adam şi-a Evei –.

 

Stai lângă mine, să vorbim

despre părinţii care,

oricâţi copii îi înconjoară,

au un limbaj numai al lor, un cântec în care

se întâlnesc numai ei doi, dar şi-o tăcere

a fiecăruia.

 

Stai lângă mine, să vorbim

despre sunet, cum

colindă, la nesfârşit, prin spaţiu, la fel cum

dansatoarea din buric din Cappadocia colindă, la nesfârşit,

acelaşi dans,

al naşterii, triumful care stinge

oftatul cenuşiu al morţii

vibraţie a cărnii, ritm ondulatoriu, coardă argintie pe care

revenim în centrul

din care n-am plecat.

 

Stai lângă mine, să vorbim

privindu-ne în ochi,

să ne iertăm, şi să ne ierte

iubirea imperfectă.

[Irina Lucia Mihalca]

Langa tine am poposit, vorbind, privindu-ne in adancul din noi!

Profunda poezie! Felicitari, Anca!