Sorcova de pe „Însemne culturale”

[Ion Lazăr da Coza]

Sorcova vesela...

Vesel-o credeam cândva –

Că de când sunt pe Însemne

Am în freză numai semne

Ba că ritmul nu e bun,

Ori mesaju-i prea comun,

Că îmi lipsesc nişte rime,

Sau de sunt, nu sunt sublime...

Că rondelu-i ca o doină,

Că sonetul n-are noimă,

Iată şi-o cacofonie,

Pleonasmul nu-i mândrie,

Cât despre gramatică

Intru, zău, în panică...

Dar le-am zis, vere, le-am zis:

Poezia-i Paradis

Scriu cum spune inimioara

Şi vecina – Mărioara...

Că de când lumea, se ştie,

Versul nu-i geometrie,

Că perfecţiunea, frate,

Nu-i ca sarea în bucate,

N-atrage admiratori

Şi n-are, soro, fiori...

Dar mi-au făcut mintea ghem

Când mi-au spus să nu mă tem

Că ea nici nu prea există...

Şi-atunci de ce mai insistă?

Insistă să insistăm

Poate c-o s-o şi aflăm...

 

Sorcova vesela...

Vesel-o credeam cândva

Nu mă las şi nu mă las

Prin clasici făcuşi popas

Şi-am adus în apărare

Eroare după eroare...

Dar nu a ţinut figura

Mi-au zis una – mi-au rupt gura:

Întâi să fiu Eminescu,

Arghezi sau Minulescu

Doar atuncea mi se iartă

Vreo rimă lipsă ori... spartă

Şi din a’ lor scump tezaur

Să cat versul – bob de aur

Şi cu un aşa exemplu

Să nalţ Poeziei templu...

 

Sorcova vesela...

Vesel-o credeam cândva

Parcă aş fi masochist

Pe-acest site de mai exist...

În secret, le dau dreptate –

Simţăminte-avem, dar carte?

Zugrăveşte un valet

Odaia făr’ trafalet?

Într-un Service, ce-ar fi oare

La maşina-mi din dotare

Pneurile, voiniceşte,

Să le umfle cum pofteşte

Ucenicul cel viteaz,

Oare n-aş da de necaz?

Una, clar, va exploda,

Alta-n şanţ mă va băga,

Una janta-mi jerpeleşte,

Alta... Doamne, mă păzeşte!

L-am întrebat: Bre, amice,

Cartea tehnică ce zice?

Cam la fel, când am postat,

Eu doar atunci am aflat

Că există pe-astă lume

O ştiinţă, care,-anume,

Îndeamnă a critica,

Se cheamă ESTETICA,

Ea se-aplică orişicui,

De eşti consacrat sau pui

De-aia unii consacraţi

Când s-au văzut criticaţi

Au plecat pe alte site-uri

Unde primesc numai like-uri,

Dar regretă, se văd semne,

Oglinda de pe Însemne!

 

Sorcova vesela...

Vesel-o credeam cândva...

Nu vecinei Mărioara

Tre’ să-i rup eu inimioara,

Ci lui Alex. Ştefănescu,

Şi lui conu Manolescu...

Dacă fac un lucru,-n fine,

De ce să nu îl fac bine?

Pe acest site aş mai sta

Freza de mi-o rezista...

Sorcova vesela...

Sorcova... Sorcova...

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc tuturor vizitatorilor acestei pagini care au lăsat ori nu un semn!

Prețuire

[Ion Lazăr da Coza]

Subscriu, Mihaela! 

:))

[Ion Lazăr da Coza]

...Dar nu mulți s-au lăsat sorcoviți, Sofia.

:)))

[Ion Lazăr da Coza]

Trăiască oglinda și șlefuitorii ei, Lisia!

[Ion Lazăr da Coza]

Elena, înmiite, îți întorc gândurile bune!

[Ion Lazăr da Coza]

Nikol, ești un „pui” care a crescut într-un an câți alții în trei. 

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc pentru urări, Gina!

Idem. 

[Mihaela Suciu]

Trăiască sorcova și „freza”! :))

[Sofia Sincă]

Super sorcovă! :))

Să trăiască sorcovelu`

Și din zbor să prindă mielu`.

Și la anu să mai vină

Cu tot mai puțină vină...

La anu` și la mulți ani!

Sofi

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Sorcova vesela...

Vesel-o credeam cândva

Parcă aş fi masochist

Pe-acest site de mai exist...

Asta cam așa e. :))) 

Și totuși... „Însemne culturale” reprezintă oglinda în care doar cei puternici au curajul să se privească.

Zic și eu: Să ne trăiești

Și să ne mai sorcovești,

Că bine-o mai glăsuiești! :))